AMERICA CENTRALA

Nicaragua – Cursa 1000 m garduri si ghisee, cu valiza-n spate (ziua 1)

Nicaragua – Cursa 1000 m garduri si ghisee, cu valiza-n spate (ziua 1)

Nicaragua – aventura povestita pas cu pas

ZIUA 1: Nicaragua – Cursa 1000 m garduri si ghisee, cu valiza-n spate

ziua 1.3ziua 1.1ziua 1.4ziua 1.4ziua 1.2ziua 1.2ziua 1.4

Aventura nicaraguana te prinde in iuresul ei suprarealist inca de la granita. Si nu-ti mai lasa timp sa te dezmeticesti… pana pleci.

Noi am venit cu un autobuz din Liberia pana la frontiera costaricano-nicaraguana, langa Penas Blancas.
Autobuz care ne-a depus intr-o parcare plina de carucioare si butoaie care indicau… vama. Si o coada emoooorma la o dugheana mica si verde.
Cu valiza in spate am inceput, optimista, marsul fortat si filmul absurd. Fix ca in “Pisica alba, pisica neagra”, dar cu sonor exclusiv in limba spaniola, fara subtitrare pentru idiotii de turisti ignoranti.

ziua 14

Completat formular de plecare din tara?
Completat!
Merg sa-l depun la ghiseu.
Aaa, pai nu acum, mai turisto. Mai intai te intorci tu cu valiza-n spate si platesti taxa de iesire din tara! 8$.
N-ai marunt? Primesti rest in Colones, chiar daca tu, efectiv, ai iesit deja din Costa Rica, unde ii puteai cheltui.

Inapoi la ghiseu, cu formularul si cu chitanta.
Platisi, bre turisto?
Platii, frate.
Aha, gata. Ţac, stampila.

Si acum?
Ia mataluta valiza in spate si… vezi in zare ghereta aia albastra? Ei bine, mult dupa ea trebuie sa ajungi!
Ma alatur zecilor de nefericiti care, printr-o caldura muscatoare, isi tarasc valizele prin colbul rosu sau isi cară, toropiţ,i rucsacul urias sau papornitele in spate.

Dupa vreun km ajung la un gard, prevazut cu o poarta prin care se bulucea lumea.
P-aci se iese spre Nicaragua?
Nenea vamesul imi ia pasaportul si imi bate obrazu’.
Pai cum, fara viza vrei tu sa iesi, mai chiquita?
Ia du-te tu inapoi si treci mai cu talent prin dugheana aia. Asa, vezi?

Trec, ce pot sa fac?!
Un nene se uita doct prin TOT pasaportul meu. Fila cu fila.
De unde vii? Catre ce te indrepti?
Ehehe, ce intrebari profund filosofice pune nea politistul asta de frontiera. Ma priveste şiret si cu subînteles, zici ca am complotat ceva impreuna.
Si ma invita sa trec.

A, ba nu, inca nu treci. Stai sa faci si vizita medicala intr-un cort cu doi medici care se holbeaza la ochii tai cu o lanterna. Si noteaza de zor pe niste foi.
Cu tot cu fituica Ministerului Nicaraguan al Sanatatii ma indrept… spre un nou ghiseu. Sleita de puteri. Cu privirile-n ceaţă de la sete şi de la caldura doborâtoare . Şi cu mainile si picioarele tremurande,  dupa cursa de 1000m garduri si ghisee cu valiza taras.
Cand colo, ce sa vezi?
Era ghiseul de iesit din tara. Nu, nu vreau sa ies, oameni buni, ca nici n-am apucat sa intru!!!

Dau ocolul unei cladiri mari si, prin dos, ajung la un stimabil imbracat in alb. Gata, asta e baştanu’ de mă bagă-n ţara, îmi zic, îmbărbătându-mă. Se vede după aerul sau superioro-zeflemist!
Cat?
1$!
Cam subtirica taxa… dar e doar taxa de formular.
In sfarsit, platesc vis-a-vis si taxa de  intrare in Nica – 12$.

Cu fituicile si chitantele si pasaportul si valizele in dinti ma preling pana la un baiat placid.
Iliana?
Si!!! Si, sono yo! Eu sunt!
Hmmm.
Rasfoieste pasaportul.
Unde mergi?
In Nicaragua ma-ti, unde ti se pare ca merg!?!, imi vine sa-i urlu!
Mananca un corn. Io fi foame omului, deh. Si mie imi e.
Inghit in sec.
Merg la Ometepe.
Hmmm.
In sfarsit, imi da pasaportul. Oficial, sunt primita, cu bratele luuung deschise, in Nicaragua.

Inca niste sute de metri de târât de valiza printre camioanele din vama si cotesc brusc la stanga, spre autogara.
Filmul de Kusturica se intensifica.
Valuri de şmenari cu caramizi de bancnote (Cordobi) in mana se ofera sa-mi schimbe dolari.
Unii vand chestii dubioase in pungute – un fel de orez prajit, de gogosele si de sucuri la pungă.
Altii imi ofera taxi cu 10 dolari.
Nu, merci, iau buzul Penas Blancas – Rivas. Dateaza de pe la 1950 si, contra unui bilet de nici 1$, imi ofera un spectacol uman de milioane.

Unul agaţă calatorii si ii incarca in buz, cu tot cu bagaje. Din când în când se fac orpiri şi el mai face loc, îndesând noi si noi călători în buzul déjà burduşit.
Altul e soferul.
Altul e incasatorul de taxa de belet.
Si al patrulea e ajutor de bagator in seama. Merge pe treptele autobuzului si mai tipa numele statiilor, din cand in cand.

Cu toata nebunia asta suprarealista – realitatea lor – oamenii sunt haiosi si imi creeaza o stare de bine.
Rivas este orasul kitchos, cu o statuie maaaare şi violet a lui Jesus. Si cu o autogara de zile mari, desprinsa din anii 60, de unde luam un taxi pana la San Jorge.
Ca sa ne imbarcam pe ferry-ul de ora 2, peste Lacul Nicaragua, catre vulcanii din Ometepe.

O zi cat Iliada si Odiseea la un loc. Dar muuuult mai colorata si mai amuzanta. E culoarea locala nica. Si o vom tot admira pana vom pleca din tara asta ireala!

ziua 1.2ziua 1.1

(229 afisari din care 1 vizite astazi)
Click to add a comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

AMERICA CENTRALA

More in AMERICA CENTRALA