AMERICA CENTRALA

Nicaragua, Granada si Pueblos Blancos (ziua 6)

Nicaragua, Granada si Pueblos Blancos (ziua 6)

(I) Cealalta Granada

ziua 6 G.1

Acum doi ani si jumatate am facut un superb si complet circuit prin Andaluzia – sudul Spaniei.
Din care nu au lipsit nici Granada, cu Alhambra sa cea maura, mozaicata si dantelata si cu gradinile sale specatculoase, privind peste oras. Si nici linistitele Pueblos Blancos – satuce traditionale spaniole, cu case albe, cocotate, fotogenic, pe si printre stanci.

Nu ma gandeam, pe atunci, ca, iata, le voi regasi, intr-o alta forma, pe un alt continent, in alte culori, dar cu aceleasi nume. Nume date de colonizatorii spanioli, odata veniti pe continentul american, in Nicaragua!
Un alt element comun? Tandemul soare-canicula, care m-a toropit si in Andaluzia, in miez de toamna, si in Nicaragua, in ianuarie.

CEALALTA GRANADA: DE NICARAGUA!
Granada din Nicaragua este un orasel frumos si vesel, datand de la 1524, cand nenea Francisco de Cordoba l-a denumit dupa orasul din tara sa natala.
Si da, exista si aici o Alhambra, cum sa nu?! E un hotel de lux, chiar langa piateta-parc a orasului.

Intregul oras se desfăsoara, practic, de-a lungul a 2 strazi principale lungi. dintre care una, La Calzada, e coloana arhitecturalo-religioasa a orasului, plina de biserici, o piata cu de toate, ge-ni-al de aglomerata si… cateva case.
Acum, dupa ce cunosc orasul ca pe buzunarele mele goale dupa aceasta vacanta prelungita, pot sa iti recomand, ca o adevarata localnica, sa iti incepi turul din punctul cel mai indepartat de ţărm. Si sa-l continui drept, drept, pe axa formata de bisericile orasului, pana dai de lacul Nicaragua.

Prima noastea oprire: fortareata La Polvora, cam ponosita ea, amintind izbitor de o cetate saseasca fortificata, de prin Transilvania noastra. Din bastioanele ei, daca ar fi fost vreodata deschisa, am fi admirat intregul oras…

Plimbarea continua pe straduta-n in jos, prin parcul Xalteva, de langa biserica cu acelasi nume. Nu, nu poti rata parcul, efectiv impanzit de coloane gri, frumoase, sculptate in piatra, ca intr-un templu greco-roman.

O tot tii apoi pe strada plina de casute simple, fericite si multicolore, asa cum intalnesti in intreaga Nicaragua.
Si mergi pana la superba biserica veche Merced. O urcare in turnul sau merita efortul si cei 16 Cordobi (0,6$), caci de aici am aruncat, incantata, mii de priviri avide asupra orasului pregatit de apus.

De aici, pasii ne-au purtat singuri pana la Plaza de la Independencia – piata centrala, nelipsita din orice oras colonial sud si central american. Un scuar bordisit de cladiri cu balcoane frumoase pe trei laturi si cu catedrala orasului pe cea de-a patra latura.
Catedrala din Granada nu face exceptie de la regulile de baza: vopsita in galben intens, cu colturi rotunjite, impunatoare, zambind vesela in soare, cat e ziua de lunga.

ziua 6 G.6

Fix din spatele ei incepe artera principala a Granadei:
La Calzada, plina de baruri, restaurante, agentii de turism, magazine cu suveniruri, vanzatori ambulanti, “Nica Libra” în pahare cu gheaţă. Si multi pietoni iesiti pe “ştrase” – fie ei localnici sau turisti.

Aleea pietonala te duce singura catre Guadalupe, ultima biserica din impunatoarea axa a oraşului. Inca o biserica alba veche, pazita de cativa palmieri si cateva statui albe din piatra.

Din fata ei incepe un bulevard lat, modern, care te conduce pana la pontonul, faleza si plaje de pe lacul Nicaragua.

In dreapta, la max 1,5km de bulevardul cu pricina, dupa ce am platit o taxa imfima, am intrat… intr-un parc de distractii. Cazut in decrepitudine, dezolant, amintind de Satul de Vacanta din Mamaia in extrasezon.
Insa aici si numai aici ne asteapta, cu bratele deschise si salupele pregatite, barcagii. Cu ei poti ajunge, pentru 1 ora (10$) intr-un circuit linistit printre Isletas – puzderia de insulite impadurite care se profilează d in lac.
O plimbare lacustra care, facuta dupa-amiza, inainte de apus, este o experienta de milioane. Pe care am ratat-o insa, pentru ca, dupa o zi solicitanta, am ajuns cam tarziu la debarcader. La 5. Iar aici, sa nu uitam, soarele apune inevitabil la 5.40 p.m.

Asa ca i-am urat “Noapte buna” Granadei de pe plaja scaldata de valuri inspumate. Si m-am pregatit sufleteste pentru maine – o zi cu inca un vulcan si alte localitati cu nume andaluz de descoperit.

ziua 6 G.3ziua 6 G.2ziua 6 G.5

(II) Celelalte Pueblos Blancos

PUEBLOS BLANCOS DE NICARAGUA: SI MAI MULTA CULOARE… LOCALA.

Pueblos Blancos – satele traditionale nica – nu au absolut nimic in comun cu omonimele lor din Andaluzia, Spania. In fine, doar numele si pitorescul locului.

Incununarea este, evident, Masaya, orasel renumit pentru ca sta la poalele senzationalului vulcan activ Masaya. Dar si pentru apreciata piata cu produse manufacturate, din piele si lemn. Gentute, curele, masti, rochite brodate: frumoase si cu preturi rezonabile.

ziua 6 P.1

Dar pitorescul continua:
De la Masatepe, cu nelipsita biserica stil colonial, galben-portocalie, de langa parcul si primaria orasului. Si cu atelierele sale celebre de mobila din fosta gara.

La Diriomo – un sat haios, activ nevoie mare, cu o biserica galben cu roze, impodobita mai ceva decat un castel din Disneyland.

Si in spectaculosul satuc Catarina.
Unde, prin mijlocul unei piete de mestesugari locali, am ajuns la punctul panoramic. Si respiratia mi-a fost taiata de atata frumusete:
La picioare mi s-a deschis, brusc, laguna Apoyo, o uriasa inima albastra intre maluri impadurite.
Lacul Nicaragua, o linie bleu, dreapta, bordisita cu un tiv verde impadurit si intinzandu-se pana in zare.
Maluri si dealuri verzi cat cuprinde, de jur imprejur.

Iar la dreapta, incununat cu nori, maretul vulcan Mombacho, cu care am legat deja o buna prietenie, zilele trecute.

ziua 6 P.5

Nu sunt o mancacioasa, asa ca nu miza pe mine sa recomand / povestesc despre mancaruri locale.
Practic, am mancat 3 pranzuri mari si late intr-o luna: 3 casados (carne cu garnituri muuulte: orez fiert, fasole rosie, legume diverse, sos iute si salata).
Si vreo 4 mic-dejunuri specifice: cu gallo-pinto (orez amestecat cu fasole neagra), ou si clatite cu gem de ananas sau tamarindo.
Nimic care sa ma dea pe spate.
Mi-au placut insa la nebunie fructele: mango si ananas, absolut delicioase in Costa Rica. Si avocado, pepene si mango verde (crud si acru), in Nicaragua. Aaa, si branza lor alba, ca un cas romanesc moale. Dar si cea afumata, delicioasa.
Plus cipsurile de platanos (bananele acelea foarte mari).

E 4 dimineata. Sunt intr-un hamac, in curticica in care canta cocosii din palmieri, in asteptarea rasaritului. Un avocado cu sare, pe post de mic dejun, imi suna atat de bine!

ziua 6 P.4

ziua 6 P.3

(237 afisari din care 1 vizite astazi)
Click to add a comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

AMERICA CENTRALA

More in AMERICA CENTRALA