AMERICA DE SUD

PERU – din Puno la Cusco prin Pucara, Raqchi si Andahuaylillas (VI)

PERU – din Puno la Cusco prin Pucara, Raqchi si Andahuaylillas (VI)

Dupa o zi linistita petrecuta in Puno si Titicaca printre „oamenii apelor” am plecat din nou la drum dimineata catre Cusco – ultima destinatie din circuit. Drumul are aproape 400 de km dar „trec” destul de usor deoarece traseul este dens in obiective si peisaje.

La 30 de km de Puno drumul se blocheaza trecand prin capitala economica a zonei – Juliaca – un oras „imposibil” de aproape 400.000 de locuitori, cu aeroport regional si care atrage ca un magnet in fiecare an mii de noi rezidenti. Orasul „fierbe” economic iar infrastructura si mentinerea curateniei sunt depasite de explozia urbana. A capatat numele de „cel mai urat oras din Peru”.

A urmat o scurta oprire in PUCARA – locul in care s-a nascut civilizatia cu acelasi nume in urma cu aproape 2.000 de ani. Ramasitele acesteia pot fi vazute in site-ul arheologic din afara orasului, un complex ceremonial compus initial din noua piramide dintre care cea mai importanta era piramida Kalasaya. Constructia a fost realizata din blocuri mari de piatra si sunt prezente diverse sculpturi inspirate din mitologie.

In oras, aproape invizibil, pe o straduta ingusta este Muzeul Litico Pucara unde au fost expuse obiecte de ceramica gasite in site-ul arheologic Kalasaya.

Inca de la intrare in Pucara si mai apoi pe acoperisuri si garduri sunt lipite statui de ceramica mai mari sau mici reprezentand tauri, renumitii „toritos de Pucara„.

Tragandu-si originile din mostenirea adusa de spanioli, au fost asimilati usor de catre cultura peruana. Taurasii sunt simbol al norocului, fertilitatii si se crede ca asezarea lor sus pe case sau garduri aduce prosperitate posesorilor. In centrul orasului, intr-o parte a pietei, domina Catedrala Pucara („Pupuka” church) unica in lume prin modul in care gardurile sale si acoperisul au fost decorate cu figurine „toritos de Pucara”.

Dupa Pucara, soseaua trece din nou prin campiile inalte, avand pe dreapta Anzii si pe stanga cordiliera vulcanica. Intinderea campiei se ingusteaza din ce in ce mai mult iar inainte de a o parasi pentru a cobora in vale a fost amenajat un „mirador” de unde se pot face fotografii minunate asupra zonei. Tot in acel loc este amenajata o piata cu obiecte artizanale „Abra la Raya„, buna ocazie pentru a cumpara o caciula din blanita de alpaca.

Din acest punct, de la 4.335 metri, soseaua coboara vizibil iar peisajul se schimba capatand aspectul unei vai din ce in ce mai verde, pe masura ce ne apropiem de Cusco. Am trecut si pe langa „granita” dintre cele doua regiuni: Puno si Cusco.

Un alt obiectiv important este TEMPLUL LUI WIRACOCHA din micuta asezare Raqchi. Considerat a fi creatorul vietii si al universului, „zeul creatiei”,  in Peru sunt multe locuri religioase unde aceasta figura mitologica este glorificata. Raqchi este o localitate mica, inainte de intrarea in Templu fiind amenajata piata centrala cu cateva magazine cu suveniruri si obiecte traditionala si Catedrala.

Templul din Raqchi a fost construit dupa eruptia unui vulcan din apropiere – Quimsa Chata. Deoarece se credea ca evenimentul s-a datorat furiei lui Wiracocha, templul a venit ca o cerere de iertare si ofranda din partea populatiei locale pentru Zeu.

Structura este enorma pentru acele vremuri: templul avea o lungime de 92 de metri si 25 de metri latime. Partea centrala a templului care sustinea acoperisul la mijloc are 20 de metri inaltime, acest zid fiind singurul ramas in picioare. Pe laterale sunt ramasitele a 11 coloane care sustineau acoperisul la margine.

Complexul este imens, fiind considerat a fi cel mai mare site arheologic Incas. Se presupune ca pana in prezent a fost scos la lumina mai putin de 1/3 din suprafata sa. Se mai pot vizita in interior cateva din cele 12 cartiere locuite de oamenii care traiau pe langa templu, baile folosite la ceremonii si peste 150 de cladiri rotunde din piatra care erau folosite pentru depozitarea cerealelor. Intregul loc este imprejmuit de un zid de aparare pe masura importantei templului si a depozitelor de grane din interior.

Prin interiorul templului trece si o parte din ruta Inca care face parte din renumita retea de comunicatii a Incasilor, cu o lungime de peste 23.000 de km.

Ultima oprire, la 40 de km de Cusco, a fost in micuta asezare ANDAHUAYLILLAS – cunoscuta mai ales datorita Bisericii San Pedro – considerata a fi „capela sixtina” a Anzilor. Lacasul face parte din „ruta baroca” a bisericilor, care incepe din Cusco si se termina in Marcapata. Exteriorul nu spune mare lucru dar decoratiunile imbracate in foita de aur, picturile si basoreliefurile din interior uimesc.  Printre picturile din interior sunt “Escuela Cusqueña” si calea catre iad si rai a lui Luis de Riaño. Sculpturile din interior sunt din lemn de cedru acoperit cu foite de aur.

Biserica a fost ridicata in secolul XVI de spanioli, pe ruinele unui vechi templu Inca in procesul de convertire al localnicilor la catolicism. In prezent biserica este sub managementul ordinului iezuitilor.

In fata bisericii este piata centrala,  cu cladiri vechi care pare sa fie in aceasta stare de secole.

Traseul urmat din Puno pana in Cusco este bogat in obiective care fac ca drumul sa para mai usor. In Cusco am ajuns seara, urmand ca in zilele urmatoare sa exploram orasul si imprejurimile.

(66 afisari din care 1 vizite astazi)
Click to add a comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

AMERICA DE SUD

More in AMERICA DE SUD