AMERICA DE SUD

PERU – doua zile prin desertul peruan: Paracas, Ica & Nazca (II)

PERU – doua zile prin desertul peruan: Paracas, Ica & Nazca (II)

Exceptand o mica portiune din nordul tarii, inspre granita cu Ecuador, intreaga zona situata intre lantul muntos Andin si Pacific este desert. Desertul peruan este impartit in mai multe parti, fiecare purtand numele regiunilor prin care trece: Paracas, Ica, Arequipa si se continua inspre sud cu marele Atacama din Chile.

Am plecat din Lima dimineata, urmand vestita autostrada „Pan America” care isi continua drumul catre sud, pe mii de km pana in Patagonia. Soseaua se deruleaza intre dealurile desertice si dune de nisip pe stanga si Oceanul Pacific pe dreapta. Drumul din Lima pana in Paracas are 260 km si dureaza in medie cam 3,5 ore.

Din loc in loc pot fi observate localitati tipice acestei zone: case de forma unor baraci construite din caramida sau lemn, imprastiate pe dealuri sau adunate in palcuri la baza dunelor. La marginea localitatilor sunt construite clandestin pe terenurile nefolosite mici baraci sau cei care isi permit incep sa ingradeasca portiuni de teren si apoi construiesc o baraca in interiorul gardului. Cei are doresc sa intre in „legalitate”, dupa ce decid sa se stabileasca acolo si sa-si consolideze baraca, isi declara proprietatea la primariile respective.

REZERVATIA PARACAS

Numele rezervatiei vine de la „Paracas” – un mic sat pescaresc protejat de un golfulet unde nu sunt prea multe de facut si de vazut si se traduce prin „furtuna de nisip” (para acca). Zona este cunoscuta pentru Rezervatia Naturala Paracas situata in peninsula cu acelasi nume. Regiunea este renumita prin relieful specific cu un tarm abrupt, peisaje desertice si plaje spectaculoase, pasari (flamingo, pelicani, pescarusi ..), insulele Ballestas si cateva sit-uri istorice si geologice.

Peninsula Paracas

Fiind o rezervatie naturala amenajata ca si parc national, imediat dupa intrare, de la centrul turistic esti informat prin indicatoare despre traseele pe care le poti urma si care au la final view point-uri spectaculoase.

Drumurile din interiorul rezervatiei nu sunt astfaltate ci sunt din sarea care provine atat din sol (aici a fost fundul unei mari) cat si din vaporii de apa sarata din ocean care se depun pe sol si apoi se evapora rapid datorita climei uscate. Pe un astfel de drum „natural” un autocar de 40 de locuri merge cu 70 de km/h fara nici o problema.

Cele mai renumite puncte panoramice sunt situate pe tarm la 8-10 km de intrarea in rezervatie si poarta numele de: La Catedral (Catedrala) si Plaja Roja (Plaja Rosie). Numele lor sunt sugestive si sunt date de formele rezultate in urma eroziunii (catedrala) si de culoarea rosie a nisipului.

La plaja rosie merita efortul de a urca pe dealul din apropiere pentru a avea o privire de ansamblu asupra intregii peninsule. Se poate vedea plaja pe km intregi, desertul peninsulei si pot fi zarite chiar si lagunele unde sunt coloniile de flamingo.

Dupa vizitarea acestor doua trasee, trebuie oprit cateva minute si la Centrul Yacimiento unde pot fi observate sendimentele in piatra a unor fosile de animale marine preistorice (turitela carracoles, de acum 36 de milioane de ani). La intrare, centrul are si o mini expozitie – muzeu unde este explicata istoria acestor animale. Fizic, ele pot fi observate exact in locurile unde au fost gasite de geologi si cu un pic de atentie, daca te abati de la poteca amenajata poti gasi si tu cateva cochilii. In apropiere mai este o laguna populata cu colonii de flamingo. Nu prea multi dar am avut ocazia sa vedem mai multe pasari in golful din fata resortului unde am fost cazati.

Rezervatia Paracas este un loc unde cu usurinta se pot petrece cateva zile in natura, aici gasindu-se si cateva resorturi care ofera conditii foarte bune de cazare. Am stat in resortul La Hacienda Bahía Paracas, o locatie de 5* situata la 5 km de Paracas, pe tarmul unui golfulet plin cu pasari flamingo si pelicani. Chiar daca aici nu se prea poate vorbi de plaja cu nisip, celelalte facilitati (piscine, gradini, terase) au suplinit-o cu succes. Locatia este construita in linie cu arhitectura locului si se imbina perfect cu peisajul natural.

Insulele Ballestas

Dimineata devreme,  dupa un scurt transfer de la hacienda in portul Paracas ne-am imbarcat la ora 8 pe barca care urma sa ne duca catre Insulele Ballestas. Initial, insulele au fost cunoscute prin depozitele de guano (gainat de la pasari marine) care au inceput sa fie exploatate. Ulterior, remarcandu-se importanta biosferei lor au devenit zona protejata si incluse in circuitul turistic.

Peruanii se lauda pe buna dreptate cu aceste insule si profita de orice ocazie pentru a face comparatie cu Insulele Galapagos din punct de vedere al raportului pret – beneficiu si valoarea adaugata turistica adusa vizitatorului. Pentru Galapagos iti trebuie minim 3 zile, zbor de 2 ore si 1.500 USD, pe cand aici poti vedea totul in jumatate de zi si maxim 100 usd.  Ballestas mai sunt numite si Galapagos-ul saracului. Pura rautate 🙂

Imbracati cu vestele de salvare si pe o vreme cetoasa am pornit in larg intr-o croaziera de doua ore pentru a vizita arhipeleagul situat la 10 km de tarm. La plecarea din port esti insotit o vreme de delfinii care isi fac simtita prezenta in modul binecunoscut. Dupa plecare, pe partea stanga poate fi observata renumita forma sapata in piatra „candelabrul” (El Candelabra). Forma este presupusa a avea peste 2.200 de ani vechime (din timpul civilizatiei Paracas) dar originea exacta, scopul si insemnatatea ei sunt inca dezbatute.

Dupa aproximativ 45 de minute de navigat pe mare se ajunge la prima insulita unde pot fi zarite deja primele colonii de pelicani si cormorani, ultimii fiind cei mai numerosi. Am aflat de la ghid ca exista peste 250 de specii de pasari care viziteaza aceste insule. Insulele sunt de fapt niste stanci care ies din ocean iar ca suprafata nu depasesc 12 hectare. Dupa ce ne-am apropiat mai mult de insule si am inceput sa navigam printre ele, devin vizibili leii de mare (camuflati fiind de culoarea blanii) si pinguinii (rasa humboldt pinguin). Se presupune ca marimea coloniei de lei de mare depaseste 6.000 de exemplare.

Pe drumul de intoarcere in portul Paracas a inceput sa apara soarele si ceata sa se risipeasca. Organizatorii ne-au asteptat cu o cafea si un croissant iar apoi am plecat din nou la drum, mai avand multe de facut pana la sfarsitul zilei.

DESERTUL ICA 

ICA a fost urmatoarea destinatie in care am oprit in acea zi, este situata pe drumul care leaga Paracas de Nazca si se ajunge aici in maxim 1,5 ore pe „Pan America”. Orasul este maricel (220.000 locuitori) si este capitala regiunii cu acelasi nume. Din Paracas, soseaua nu mai urmeaza linia de tarm ci coteste catre est prin desert, un desert adevarat cu dune de nisip de 20-30 de metri si sosele acoperite partial de nisip. Welcome to ICA DESERT 🙂

Fiind in desert ce poti sa faci cateva ore pentru a nu uita ca ai trecut pe acolo? Simplu: un „buggy dunes” adevarat pe dunele din jurul oazei Huacachina. Sunt numeroase firme locale care isi ofera serviciile pentru a-ti servi adrenalina pe varful dunelor. Pretul unei ore (30 minute buggy si 30 de minute cu placa pe nisip) este intre 30-40 usd. In masinute incap 8-10 persoane iar spectacolul este garantat. Daca mai ai parte si de un sofer care vrea sa-si arate iscusinta (sau daca nu vrea, cu un mic bacsis devine mai vioi) ai marea sansa de a trai o aventura pe cinste.

Pe traseu, odata ce ajungi in varful celei mai inalte dune, trebuie facut o pauza de fotografii pentru a privi orasul, desertul si oaza Huacachina.

NAZCA

Cu nisip printre dinti si … cam peste tot, am plecat mai departe catre Nazca. Eram in contratimp deoarece ne propusesem sa zburam in aceasi zi deasupra liniilor, altfel programul zilei urmatoare (cu drumul de 11 ore catre Arequipa) ar fi fost cam dat peste cap. Deoarece se face seara destul de devreme, avionul nostru trebuia sa se ridice undeva intre 4-4.30 pm.

Drumul din Ica pana in Nazca are 140 km si se parcurge in 2.5 ore.  Peisajul este arid, un desert pietros, cu o soseau care pe alocuri isi taie drumul printre dealurile din pietris si sedimente.

Nazca (se traduce prin „sacrificiu”) si nu se remarca prin nimic care sa faca sa opresti daca aici nu ar fi fost descoperite renumitele „linii de la Nazca„. Presupuse a fi construite de civilizatia Nazca intre 650-400 i.e.n., semnificatia lor inca incita imaginatia: arta, religie, stiinta … cine stie?. Liniile au fost observate prima data in 1920, atunci cand au inceput primele zboruri cu avioane comerciale. Suprafata acoperita cu desene (sunt considerate a fi peste 300) are 450 km patrati si contine linii ce reprezinta forme stilizate de animale, simboluri astronomice, figuri geometrice si oameni.

Aeroportul Nazca, este fapt un fel de hangar, gazduieste in mare parte aeronave de mici dimensiuni (10 locuri) utilizate in zboruri deasupra liniilor. O astfel de experienta dureaza jumatate de ora, se zboara la o altitudine de 300-400 de metri si costa in jur de 90-100 USD. La intrarea in cladirea aeroportului, in sala de plecari, sunt mai multe linii aeriene care isi ofera serviciile. Am zburat cu „Aerodiana” urmand toate procedurile de check in … am avut chiar si loc cu numar 🙂 iar zborul nostru a avut cod de zbor.

Zborul este o experienta in sine care nu trebuie ratata si incepe cu prezentarea pilotilor, fotografiile obligatorii cu acestia si cu avionul, prezentarea unei harti cu figurile pe deasupra carora se va zbura si … decolarea. Odata ajuns la inaltimea optima de observatie a platoului Nazca, pilotul urmeaza un traseu prestabilit printre figurinele de la sol. Nu lipsesc acrobatiile astfel incat pasagerii de pe ambele randuri sa vada desenele. Acrobatiile sunt bune insa pentru cei tari de stomac, ceilalti pregatiti-va de ce e mai rau 🙂

Am incheiat experienta aviatica cand soarele incepea deja sa apuna dar avand cu noi un bagaj de fotografii al figurinelor de la sol, fotografii facute in balansul continuu de pe aripa stanga pe cea dreapta.

Aceasta zi a fost una dintre cele mai „dinamice” si plina de experiente zile petrecute in Peru. Cum altfel? Te trezesti dimineata pe malul oceanului, iei in piept valurile pana la insulele Ballestas, inghiti nisip pe dunele din Ica si la sfarsit mai si zbori deasupra Nazca. O zi perfecta!

(92 afisari din care 1 vizite astazi)
Click to add a comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

AMERICA DE SUD

More in AMERICA DE SUD