AMERICA DE SUD

PERU – Machu Picchu (VIII)

PERU – Machu Picchu (VIII)

Machu Picchu – se traduce prin „Muntele cel Batran”  dar mai sugestiv este numele „Buricul Pamantului„, dat tot de vechii incasi. Fara tagada, ultima varianta ne indica clar ca nu poti incheia o calatorie in Peru fara cel putin o zi dedicata acestui loc. Aflat in Valea Sacra, cetatea este accesibila fie cu trenul (calatoria dureaza aproximativ 4 ore din Cusco) sau o combinatie tren cu auto (timpul se scurteaza cu o ora). In ambele variante asezarile prin care se trece si peisajele ofera o experienta unica: Poroy, Ollantaytambo si Aguas Calientes.

Dar sa revenim … desi Machu Picchu este la 2.430 de metri altitudine, asezarea sa in vestul Anzilor la granita cu jungla tropicala peruana face ca platourile inalte si desertice sa ramana o amintire. Bun venit climei umede, ploilor care vin cand si de unde nu te astepti si padurii tropicale. Imbracamintea trebuie adaptata pe masura: pelerina de ploaie, pantofi aderenti la sol si pantaloni de munte.

Pentru a ajunge la Machu Picchu se poate pleca din Cusco intr-o calatorie de o zi iar pentru aventurosii care doresc sa parcurga ruta Inca pe jos, plecarea este de la km 82 de pe traseul Cusco-Agua Calientes si expeditia dureaza 3-4 zile. Am ales prima varianta.

Dimineata la 5 AM am plecat din Cusco cu autocarul cu destinatia gara din Ollantaytambo pentru a prinde trenul de 7.05 AM catre Aguas Calientes. Trenul se poate lua si din Poroy (aflat la jumatate de ora de Cusco cu masina) dar drumul pe calea ferata este mai lung decat pe sosea. Traseul Cusco – Aguas Calientes este operat de mai multe companii: Perurail, Belmond Hiram, Expedition si Vistadome. Am mers cu Vistadome, renumitul tren turistic prevazut cu tavan din sticla care permite o mai buna vizibilitate a vaii prin care trece calea ferata.

Traseul urmeaza cursul raului si vaii Urubamba si este spectaculos.

Am ajuns in Aguas Calientes dupa un drum de o ora si jumatate. Strabatuta de raul Urubamba, micuta asezare a carei nume se traduce prin „ape calzi, termale” este plina pana la refuz de grupurile de turisti care vin si pleaca, un bazar asezat ostentativ la iesirea din gara, bodegi si terase cu preturi foarte mari dar de o calitate mediocra. Stradutele sunt inguste, in panta si asezate de-a lungul vaii involburate care taie localitatea. Exista si o piata centrala unde toata lumea se inghesuie sa isi faca poze cu statuia lui Pachacutec dar merita efortul deoarece ai doua intr-una: regele si numele orasului 🙂 Micuta asezare este orice dar nu linistita, asa dupa cum ar trebui si i-ar sta bine avand in vedere peisajul superb de care este incadrata. Totusi, seara dupa ce ultimul tren turistic pleaca catre Cusco se poate ca localitatea sa mai fie populata doar de cei ce stau mai multe zile aici.

Aguas Calientes isi indeplineste cu succes rolul de „antecamera” a renumitului vecin la care toti vor sa ajunga – Machu Picchu.

Dupa coborarea din tren ultimul segment care trebuie parcurs este cu autobuzul … mai exact un furnicar de autobuze care fac cu o frecventa de 10-15 minute traseul Aguas Calientes – Machu Picchu. Statia de autobuz este la cateva sute de metri de gara si biletul include drumul dus intors. Fiecare autobuz are un numar vizibil pe parbriz si transporta in medie 30 de persoane. Drumul pana sus dureaza 20 de minute si este plin de serpentine, vai adanci si … senzatii tari.

Machu Picchu a fost construit in jurul anului 1450 in timpul regilor Pachacutec si Túpac si a fost abandonat si uitat 100 de ani mai tarziu, dupa cucerirea spaniola. Situl a fost redescoperit in 1912 pe baza scrierilor lasate de incasi, de catre arheologul Hirma Bingham, dupa mai multe incercari nereusite de localizare in muntii care inconjoara valea Urubamba.

Cetatea este impartita in mare intr-o zona urbana (cu locuinte si temple) si rurala (cu terase unde se cultivau cereale si depozite) … sau dupa cum prezinta ghizii, in zona de sus si de jos.

In zona urbana, cele mai importante sunt templele religioase: Intihuatana, Templul Soarelui si Camera cu trei ferestre. Intihuatana este caracteristica ritualurilor dedicate zeului soare „Inti” si a fost in asa fel construita astfel incat in timpul solstitiului de iarna si a celui de vara umbra facuta de piatra este cea mai scurta si orientata inspre nord, respectiv cea mai lunga si orientata spre sud. Templul Soarelui, accesibil in trecut doar preotilor, este compus din observatorul solar si camera sacrificiilor.

Pe langa temple, in zona urbana sunt casele oamenilor de rand si cartierul regelui.

Vizitarea sitului arheologic se face in medie cam in 2,5 ore, poti sa stai in fiecare loc sau „view point” cat vrei dar in principiu ar trebui sa te incadrezi in intervalul orar pentru care ai biletul. La iesirea din sit, coada pentru coborare la autobuze pe care o vazusem deja la sosire se triplase … erau cel putin 300 de persoane … care incapeau in 10 autobuze … 1 ora. Asteptarea a durat un pic mai putin, asa ca am avut suficient timp la dispozitie sa mai vizitam Aguas Calientes pana la plecarea trenului spre Cusco. Pe drumul de intoarcere, in tren au fost cateva suprize oferite de compania feroviara: dansuri populare si o prezentare de moda originala facuta de personalul trenului.

Reguli de vizitare

Am tot amintit pe parcurs despre diverse reguli de vizitare asa ca poate este util sa le prezint pe cele mai importante. Cresterea numarului de turisti, necesitatea de a proteja situl arheologic, asigurarea unei mai bune logistici si o fluidizare a traseului prin cetate a determinat autoritatile peruane sa modifice regulile pentru cei ce doresc sa viziteze Machu Picchu. Aceste noi reguli se aplica de la 1 Iulie 2017. Astfel:

  • programul de vizitare este impartit in doua sloturi orare: 6AM-12PM si 12PM-5.30PM,
  • „teoretic” este permis accesul doar cu ghizi autorizati ai operatorilor peruani sau ghizii sitului,
  • numarul maxim de turisti dintr-un grup sa nu depaseasca 16 persoane,
  • s-au stabilit trei circuite marcate prin poteci, circuitul 1 – mai solicitant din punct de vedere fizic iar 2 si 3 in partea mai joasa a sitului sunt mai relaxante,
  • se interzice intoarcerea de pe ruta daca doresti sa revezi ceva, astfel ca la fiecare suta de metri sunt gardieni care iti reamintesc acest lucru. In consecinta, odata ce ai iesit dupa ce ai facut traseul nu mai poti sa-l faci a doua oara cu acelasi bilet.

Din proprie experienta, recomand ca fotografiile sa fie facute la momentul potrivit si sa nu fie lasate pentru mai tarziu deoarece conform regulilor este interzisa intoarcerea pe traseu.

Una peste alta, citind statisticile turistice, se observa clar ca daca inainte de aplicarea acestor reguli numarul maxim de bilete vandute zilnic nu depasea 2.500-3.000, in prezent datorita limitarii timpului de vizitare si fluidizarii, se ajunge in medie la 5-6.000/zi. Mai ca iti vine sa crezi ca scopul a fost de a aduce mai multi turisti si nu acela de a proteja zona 🙂

O fi Machu Picchu „buricul pamantului” insa confundarea sa cu Peru inseamna o abordare superficiala … aceasta chiar daca Peru ii datoreaza asezarea sa in topul destinatiilor turistice. Peru este o destinatie complexa, unde fiecare isi are partea sa: iubitorii de natura, de istorie si de experiente inedite din lumea andina.

Impresionant prin asezare sa geografica, peisajul inconjurator si povestea sa, Machu Picchu este fara indoiala „cireasa de pe tort” care completeaza o vacanta in Peru.

(97 afisari din care 1 vizite astazi)
Click to add a comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

AMERICA DE SUD

More in AMERICA DE SUD