AMERICA DE SUD

PERU – Titicaca si oamenii apelor (V)

PERU – Titicaca si oamenii apelor (V)

Am ajuns inspre seara in PUNO, orasul fiind inca luminat de soarele rosiatic al apusului. Spun aceasta deoarece de pe soseaua pe care se coboara catre oras poti surprinde o imagine „frumusica” a orasului si a lacului Titicaca. Privit de sus, orasul inghesuit intre lac si munte pare destul de idilic … pare 🙂 In momentul in care ai coborat insa si iei din plin traficul, imaginea se schimba. In afara unor strazi  mai largi care urmeaza malul lacului si care sunt folosite si pentru tranzitarea orasului, paienjenisul de strazi este orientat pe directia lac-munte.

In cele cateva zeci de minute in care am traversat orasul pentru a ajunge la hotelul Jose Antonio 4* (aflat pe malul lacului, in partea opusa a locului pe unde am intrat in oras) am vazut cea mai mare zapaceala de case, invalmasite una peste alta, pe care ti-o poti imagina. Normal ca s-au nascut intrebari ca: cum se descurca postasul? sau ce facem in caz de incendiu? 🙂

Fiind in plina iarna australa, temperatura noaptilor de august este scazuta (2-3 grade) dar ziua urca pana la 18-20 de grade. Este mult, mai ales daca iei in calcul (si trebuie) razele puternice ale soarelui de la 3.812 metri altitudine.

Puno este numit si „capitala folclorica” a tarii si sunt renumite aici petrecerile care au loc cu ocazia carnavalului anual de la sfarsitul lui ianuarie. Carnavalul poarta numele de sarbatoarea „Virgen de la Candelarianu”.  Cu tot renumele sau de oras petrecaret, Puno nu este o destinatie in sine pentru turistii ce vin aici ci lacul TITICACA. Considerat a fi lacul navigabil situat la cea mai mare inaltime de pe glob, Titicaca este o punte intre Peru si Bolivia, fiind locul unde s-au pastrat multe traditii si moduri de viata originale – unele unice pe glob. Intinderea de apa are 190 de km lungime si 80 de km latime, distante bunicele care fac ca transporturile de persoane si marfa sa fie destul de intense. Mai jos este o panorama in apus a lacului de la hotelul Jose Antonio.

O excursie – croaziera (cam pretentios spus) pentru a vedea Titicaca si oamenii care locuiesc aici dureaza in medie 8-9 ore, asa ca inarmati-va cu crema de soare, palarii, haine de vant … si la drum. Imbarcarea se face de la docurile din Puno, de unde pleaca toate vasele comerciale si excursia are doua opriri: Insulele Uros si Insula Taquile. Asadar dimineata la ora 8, printre barci si localnici ne-am imbarcat pentru experienta zilei.

Insulele UROS

Primele insule pe care le intalnesti dupa ce se parcurg canalele marginite cu trestie sunt arhipeleagul Uros. Insulele se construiesc aici artificial de sute de ani de catre triburi care se presupune ca au imigrat din Amazonia. Odata ajunsi aici, intalnind furia bastinasilor amestecata cu conflictele locale dintre triburi (collas si incas) au fost fortati sa-si ridice casele pe apa. Populatia care locuieste pe aceste insule este numita „uru” si mai numara in prezent, din cate am inteles de la ghid, vreo 2.000 de persoane. Din triburile originale de „uru” nu mai exista indivizi neaosi deoarece s-au amestecat cu populatia „aymara” – de la care au imprumutat si limba.

Populatia uru este obisnuita cu turistii si din cate am vazut, cei ce traiesc pe insulele apropiate de Puno au facut din turism principala sursa de venit. Pe insulele mai indepartate mai sunt familii care traiesc izolat si care nu primesc turisti. Asadar, la apropierea vaporasului nostru de insula, „comitetul de primire feminin” condus de „presedinta” Yolanda si-au fluturat fustele si bratele in semn de bun venit.

Cu bratele lor vanjoase ne-au ajutat sa punem piciorul pe insula lor si apoi si-au facut programul: au explicat cum se construieste insula si Yolanda ne-a aratat cum se manevreaza fierastraul 🙂 , ne-au invitat in casele lor unde ne-au imprumutat cateva rochii si sorturi colorate si au povestit cate ceva despre viata lor de zi cu zi. Nu am putut evita „piata” cu suveniruri … la niste preturi duble fata de ce am intalnit ulterior in alte locuri. Am observat ca nu era picior de barbat pe insula. Erau la pescuit din cat am inteles.

Construirea insulelor este simpla si se foloseste doar ceea ce ofera natura. Sunt adunate bucati mari de radacini de „totora”  (o trestie specifica Americii de Sud) care se dezvolta in apa creeand straturi de 1-2 metri grosime asemeni unei saltele care apoi sunt taiate drept in bucati cubice cu un fierastrau. In fiecare bucata este infipt cate un bat si cu ajutorul unei sfori betele sunt strans legate intre ele, astfel ca bucatile de radacini se lipesc unele de altele. Deasupra se aseaza in straturi frunze de trestie, straturi care se adauga si se reinnoiesc  la fiecare 2-3 luni deoarece baza insulei putrezeste si se scufunda. O astfel de insula poate masura 10-15 metri pe o latura si poate fi folosita pana la 30 de ani. Deasupra sunt construite casute din lemn, in interior fiind amenajate camere. Mai jos, Yolanda face o demonstratie „live” si ghidul nostru explica despre construirea unei insule de trestie.

Fiecare insula este locuita de o singura familie (pana la gradul 3-4 de rudenie) iar casele dispuse pe marginea insulei. Insula este condusa de o „presedinta” aleasa periodic dintre membrii familiei. Am apreciat spiritul de afaceri al Yolandei si modul cum celelalte nu faceau un pas fara aprobarea ei verbala sau prin semne 🙂

Tot din frunze si tulpini de „totora” sunt construite si barcile localnicilor. Am avut ocazia de a da la vasle pentru a pune in miscare o ditamai barca pe o distanta de cateva sute de metri. La 4.000 de metri vaslitul nu este cel mai placut lucru, asa ca au dat drumul la motoarele din spate si ne-au salvat.

TAQUILE

Am spus la revedere Yolandei si micului ei „regat” insular si am plecat mai departe catre insula TAQUILE. Situata la vreo 30 de km de insulele Uros (cam 1.5 ore de navigat),  Taquile este situata aproape de mijlocul lacului Titicaca. Aceasta izolare a avut partea ei pozitiva, insula fiind inclusa in Patrimoniul UNESCO pentru originalitate si pastrarea traditiilor.

Pe cei aproape 6 km patrati cati are insula traiesc cam 2.000 de locuitori. Am debarcat pe una dintre plajele insulei si de acolo am fost invitati sa urcam catre sat unde eram asteptati de cativa locuitori si unde am luat si pranzul.

Principala ocupatie a celor care locuiesc aici este crosetatul, tesutul si agricultura. Ei isi organizeaza viata dupa un model de „cooperativa” si dupa principiile inca ama sua, ama llulla, ama qhilla – nu mintii, nu fura, nu fii lenes. Cei care croseteaza sunt … barbatii iar lucrarile lor fac ca insula sa fie renumita in obiectele traditionale. Femeile tes.

Am facut cunostinta cu indemnarea barbatilor in a manui andrelele, cu renumitele lor caciuli care indica in functie de culori faptul ca esti casatorit sau nu si cu tesaturile facute din parul femeilor … Mai jos, ghidul nostru ne explica la ce este bun parul lung al femeilor 🙂 . La tesut.

Dupa pranzul servit intr-un mic restaurant am avut parte de o repriza de dansuri pe ritmuri peruane la care am fost invitati si noi sa luam parte.

Locuitorii au inteles potentialul turismului in zona si sunt bine organizati, tot in sistem de cooperativa: sunt cateva pensiuni unde se poate sta, mici restaurante traditionale si servicii de ghizi pe insula. Toate acestea vin ca un raspuns la acapararea insulei de marile firme care au invadat insula cu turismul de masa. Incetisor, populatia taquile isi vrea insula inapoi.

La plecare am luat vaporasul din partea opusa a insulei de unde am sosit, un bun prilej de a o cunoaste mai bine. Traversarea unei insule muntoase, chiar daca pe o distanta scurta, la mare altitudine nu este cel mai usor lucru. In momentul in care am ajuns in varf si am inceput sa coboram catre partea cealalta, privind apa albastra si vegetatia am crezut pentru un moment ca ne aflam pe vreo insula greceasca.

Am trecut si pe sub Arcul Taquile, buna ocazie pentru o fotografie 🙂

Ne-am imbarcat apoi pentru calatoria de doua ore pana in Puno, lasand in urma Taquile  si Uros. A fost o zi plina pe lacul Titicaca.

(125 afisari din care 2 vizite astazi)
Click to add a comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

AMERICA DE SUD

More in AMERICA DE SUD