AMERICA DE SUD

San Pedro de ATACAMA – Chile. Printre vulcani, lacuri si desertul de sare.

San Pedro de ATACAMA – Chile. Printre vulcani, lacuri si desertul de sare.

 – Catre Atacama – 

San Pedro de ATACAMA – Chile. Printre vulcani, lacuri si desertul de sare. Intr-o tara ca Chile care se intinde de la nord la sud pe vreo 4.300 de km si are cam 180 de km latime, este imposibil sa te plictisesti. Iti ofera de toate: patru anotimpuri intr-o zi sau de la desert, jungla si campii nesfarsite pana la ghetarii australi.

Dupa ce ne-am invartit cateva zile in jurul capitalei si pe la Pacific prin Valparaiso si Viña del Mar, ne-am indreptat catre nord pentru a explora „cel mai uscat” desert de pe glob: Atacama – Chile. Pare un pleonasm sa spui asta dar nu este asa deoarece in timpul sederii aici am avut ocazia sa intalnim si ploaie, zapada, avertismente primite prin SMS despre inundatii si aluviuni … s-a intors lumea cu susul in jos 🙂 Deci si in cel mai uscat desert ploua!

Poarta de intrare in Atacama o reprezinta Calama – un oras de vreo 150.000 de locuitori, binisor dezvoltat. Infrastructura zonei care asigura legatura aeroport – acces in oras – localitati vecine este impecabila. Nu am poposit in oras dar de pe soseaua de centura care ne ducea catre San Pedro de Atacama se putea vedea ca acolo lucrurile se misca, fiind polul economic si magnetul zonei pentru o viata mai buna.

Zborul din Santiago de Chile l-am avut cu Sky Airlines. Citisem inainte despre ei cateva review-uri „proaste” astfel incat pana in ziua imbarcarii am avut emotii. S-a dovedit din nou ca in orice evaluare trebuie sa dai la o parte „extremele” si sa-i identifici pe carcotasi. Ei bine, au fost impecabili, punctuali, serviabili si operativi. Si am avut in total 4 zboruri cu ei!

Destinatia finala a fost San Pedro de Atacama, satucul situat la 100 de km de aeroportul Calama si la o medie de 2-3 ore cu masina de cam tot ceea ce poate fi explorat in zona. Soseaua din Calama pana in San Pedro de Atacama ne-a facut cunostinta cu o parte din peisajul prin care urma sa bantuim urmatoarele zile.

– San Pedro de Atacama –

San Pedro de Atacama cu cei 5.000 de locuitori ai lui plus inca pe atatia turisti 🙂 este exemplul clar despre cum turismul facut cu cap poate schimba infatisarea unei localitati. Din fericire, si-a pastrat aerul prafuit traditional si neasfaltat, cu renumitul „bulevard” caracoles (o ulita de fapt) – inima comerciala a satului. Strada principala „caracoles” si cateva stradute care o intretaie sunt pline cu magazine de suveniruri si restaurante care de care amenajate mai rustic. La pranz si seara (dupa ce se intoarcea lumea din excursii) locul se umple deodata cu turisti. In rest, cam pustiu si doar praful ridicat de vreo masina care trecea ilegal prin zona centrala mai schimba incremenirea strazilor (da, suntem in desert, intr-un loc uitat de lume si sunt reguli care interzic accesul masinilor in centrul satului!)

Intr-una dintre serile petrecute acolo am fost martorii unei parade cu trompete, tobe si a unei trupe de dansatori amatori ce isi dadeau silinta 🙂 Este perioada de carnaval si parada face parte din evenimentele ocazionate de eveniment. Tot in acea seara am dat in piata centrala si peste un protest al locuitorilor impotriva poluarii cu substantele chimice folosite la exploatarea litiului din Salar de Atacama. Salar de Atacama detine cele mai mari rezerve de litiu din lume (27% din total rezerve mondiale).

Cazarea am avut-o la lodgia Kimal, asezata la doi pasi de caracoles. Mi-a placut modul in care hotelul se imbina perfect in arhitectura locala, cu bungalow-uri din lut si piatra, o gradina umbroasa si chiar o piscina cu jacuzzi.

Pentru a te bucura de imprejurimi se pot face excursii relaxante de o zi sau de jumatate de zi cu plecare din San Pedro de Atacama si  este recomandabil sa se stea cel putin 3 zile pline in zona . Mai jos sunt locurile prin care am fost in timpul sederii aici.

– SALAR DE ATACAMA si LAGUNELE –

Salar de Atacama – 3000 de km patrati acoperiti cu o intindere de sare care te uimeste si apoi te orbeste in timpul zilei. Este al treilea desert de sare ca intindere din lume dupa Uyuni din Bolivia si Salinas Grande din Argentina. La prima vedere sau doar daca ai citit despre acest loc si vii pentru prima data, nu pare mare lucru. La prima vedere insa. Nu dureaza mult si pe masura ce parasesti zonele locuite esti captat treptat de maretia cu care natura isi prezinta simplitatea. Solul este acoperit in mare parte de sarea asezata atat intr-un strat compact, alb, cat si pe alocuri cu un amestec  zgronturos de argila si sare, framantata parca de copitele unei cirezi.

Peisajul este completat din loc in loc de lagunele desertului. Nu se poate o combinatie mai buna decat un cer albastru patat cu nori reflectandu-se in luciul de apa nemiscat al lagunei. La cele doua lagune langa care am poposit (Cejar si Tebenquiche), bonus pentru fotografii a fost imaginea vulcanilor care se reflectau in luciul apei.

In laguna Cejar se poate face si baie. Salinitatea apei este de 7 ori mai mare decat cea a oceanului planetar dar mai mica decat cea a Marii Moarte. Salinitatea apei este suficient de mare incat sa fii un hopa-mitica in apa iar daca reusesti sa-ti gasesti echilibrul poti pluti fara nici o grija … chiar cu un ziar in mana 🙂 . Este bine ca vizita in zona celor doua lagune sa fie facuta dimineata devreme, inaintea altor turisti care sa tulbure apa. Distanta din San Pedro de Atacama pana in aceasta parte a desertului de sare este de 35-40 km.

 -VALEA CURCUBEULUI (VALLE DEL ARCOIRIS) –

De obicei valea se viziteaza dimineata dar noi am fost acolo la apus. Si nu am gresit! Am fost singurii vizitatori in acea parte a zilei, perfect pentru a fotografia culorile formatiunilor muntoase in apus. Numele sau vine de la culorile care pot fi vazute pe dealurile vaii si care se datoreaza concentratiilor diferite de argila, saruri si minerale. Valea este la o distanta de 90 de km de San Pedro de Atacama. La sfarsitul calatoriei prin vale,  firma cu care am fost ne-a oferit o gustare si un pisco.

– PETROGLIFELE (YERBAS BUENAS) –

Sunt la jumatatea distantei dintre San Pedro de Atacama si Valea Curcubeului. Desenele gravate in piatra au o vechime de peste 10.000 de ani si au fost facute de vechii „atacamieni”. Ele reprezinta animale stilizate. In acest loc se presupune ca era amenajat un popas pentru cei care parcurgeau drumul caravanelor iar desenele erau destinate a fi un fel de mesaje pentru acestia. Printre desene pot fi vazute si animale care nu apartin locului (maimute), presupunandu-se astfel ca unele desene au fost facute de vizitatori in scurta lor oprire prin acest loc.

– LAGUNA CHAXA SI SOCAIRE –

Laguna Chaxa se poate vizita in timpul unei excursii de o zi, in drum catre lagunele altiplano. Chaxa este o rezervatie naturala unde pot fi vazute pasari: flamingo chilieni, micutele pasari din desertul de sare – baird`s sandpiper, puna plovers si pescarusi andini. Este situata la 60 de km de San Pedro de Atacama si pentru a o vizita se paraseste sosea, parcurgandu-se cativa kilometri prin desertul de sare. Sigura vegetatie din zona este „iarba de sare”. La intrarea in parc este amenajat un centru de informare si toalete.

Dupa plecarea din Chaxa, urmatoarea oprire dupa inca 30 de km se poate face in micutul sat Socaire. Aici este si o cantina – restaurant unde servesc pranzul majoritatea turistilor la intoarcerea de la lagunele altiplano.

– LAGUNELE ALTIPLANO – MISCANTI SI MINIQUES –

Continuam drumul dupa plecarea din Socaire iar urmatorii 30 de km sunt spectaculosi si la inaltime deoarece ne aflam la o altitudine de peste 4.000 de metri. Soseaua serpuieste usor printr-un peisaj simplu si care pare zgarcit in culori dar modul in care nuantele de albastru, alb, galben si verde umplu imensitatea care ne inconjoara creaza un spatiu ireal.

Nu poti sa nu remarci de-a lungul drumului, pe partea stanga, siluetele vulcanilor acoperiti cu zapada: Chiliques (5778) si Tumiza (5658). Inspre final incep sa apara si cei doi vulcani Miscanti (5622 m) si Miniques (5910) – destinatia finala a zilei.

Faptul ca ne aflam la o altitudine de peste 4.000 de metri este resimtit si de motorul masinii datorita lipsei de oxigen dar acest lucru nu pare sa deranjeze turmele de vicunas care se simt aici in lumea lor.

Pentru a ajunge la lagunele care le poarta numele se deviaza din nou de la sosea si se intra in parcul national pe un drum de munte. Pe traseu sunt cateva puncte unde se poate opri pentru a surprinde combinatiile incredibile de culori ale celor doua lagune. Nu trebuie uitat ca suntem la 4120 de metri si orice efort fizic are mici efecte 🙂

La plecare, am facut un mic ocol de vreo 10 km pentru a vedea Desertul „Red Rocks” si laguna Tuyajto, aflate in apropierea desertului de sare Salar de Talar. Turquoise-ul lagunei, albul desertului de sare avand in spate vulcanul Caichinque si Cerro Medano combinate cu rosul rocilor vulcanice … epic!

Pe drumul de intoarcere am oprit in micuta localitate Toconao aflata la 30 de km de San Pedro de Atacama. Localitatea este o oaza in mijlocul desertului si care s-a dezvoltat datorita izvoarelor de apa dulce din zona. Locul este renumit prin biserica San Lucas si turnul cu clopot (secolul 18) din piata centrala, declarate monumente nationale. Tot aici sunt cateva ateliere traditionale cu suveniruri, printre care amintesc diverse obiecte facute din lemn de cactus.

Am ajuns spre seara in San Pedro de Atacama dupa o „plimbare” de 350 de km … dar ce plimbare!

 – GHEIZERELE EL TATIO –

Un rasarit in fata gheizerele cu apa termala aflate in imediata apropiere a vulcanului El Tation nu trebuie ratat. Excursia este un pic solicitanta deoarece plecarea se face in jurul orei 5 dimineata pentru a ajunge acolo inainte de rasarit. Oricum pe durata celor 100 de km se poate dormi. Sosirea este in jurul orei 6.45 si lumea incepe deja sa se adune pentru a surprinde rasaritul soarelui care va aparea din spatele vulcanului si care va arunca culori asupra coloanelor de aburi si apa care tasnesc din pamant.

Apele termale provin din zona de convergenta a izvoarelor subterane cu rocile incalzite de magma si au in jur de 80 de grade. La aceasta temperatura, datorita altitudinii, apa care iese la suprafata fierbe. Pe la 7.30, in timp ce primele raze de soare se zaresc de dupa vulcan, peisajul, aburii si norii din varful vulcanului isi schimba culorile de la un minut la altul.

In zona este amenajata si o piscina naturala, alimentata de la apele unui gheizer. Asadar, pe la ora 8, la o altitudine de 4320 metri si 2-3 grade afara, o baie in apele termale este perfecta. In apropiere sunt cateva cabine pentru schimbatul hainelor dar tot trebuie sa mergi cativa metri gol prin aerul rece al diminetii.

La intoarcerea in San Pedro de Atacama, soseaua trece din nou printr-un peisaj care te face sa opresti la fiecare pas si pe care nu l-ai putut vedea la venire fiind intuneric. Se poate face o oprire in Machuca – un sat andin reprezentativ unde pe langa cele cateva casute, o biserica pe un varf de deal, vicunii curioase si vanzatori de suveniruri se poate gusta si o frigaruie de alpaca.

Imaginea satului pitit la poalele dealului este completata de cei doi vulcani din departare: Colorado (5740 m) si Putana (5890 m).

Sosirea in San Pedro de Atacama este in jurul orei 1 pm.

– APUS IN VALLE DE LA LUNA –

Am inceput ziua cu un rasarit la gheizerele El Tatio asa ca nu puteam sa o incheiem altfel decat vazand apusul in Valle de la Luna.

Din San Pedro de Atacama sunt 4 km pana la intrarea in parc dar pentru a avea timp de cateva drumetii inainte de apus, ar trebui plecat in jurul orei 3 pm de la hotel. Pentru a observa mai bine intreaga vale, trebuie sa ajungi in varful marii dune, un deal stancos avand aspectul unei dune datorita nisipului adus de vant. Catararea este de dificultate medie dar atentie la vantul puternic si nisipul spulberat.

Muntii de Sare („Cordillera de la Sal”) sunt urmatoarea oprire dupa Valle de la Luna. Muntii de sare sau format prin ridicarea fundului unui lac datorita incretirii scoartei terestre acum 23 milioane de ani. Tot aici poate fi vizitat ceea ce a mai ramas de la vechile mine de sare de suprafata. Clima a modelat de-a lungul timpului muntii si le-a dat diverse forme care incita imaginatia. Una dintre aceste „sculpturi” se numeste Tres Marias („cele trei Marii”).

In momentul in care soarele incepe sa apuna trebuie neaparat sa ajungi pe marginea vaii, la „Coyote Rock„. Valle de la Luna si Coyote Rock sunt in topul celor mai fotografiate peisaje desertice din lume.

Cele trei zile petrecute in Atacama au fost pline, obositoare pe alocuri dar cu experiente si trairi unice.

(113 afisari din care 1 vizite astazi)
Click to add a comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

AMERICA DE SUD

More in AMERICA DE SUD