AMERICA DE NORD

Vestul SUA: Monument Valley. UTAH! (3)

Vestul SUA: Monument Valley. UTAH! (3)

Catre Monument Valley sau Valea Monumentelor am plecat din Grand Canyon Village in ziua 5 dimineata devreme. Destinatia era oraselul Kayenta aflat la vreo 30 km de Parcul National Monument Valley.

Uitasem sa va mai zic, ziua anterioara am ramas pe marginea canionului pana cand am prins ultimul bus catre sat pentru a putea admira apusul. Este ceva ireal.

Drumul de la Grand Canyon Village spre Utah este extraordinar de pitoresc si urmeaza un parcurs nord-est. Este o sosea simpla cu 2 benzi, dar datorita traficului redus ne-am descurcat foarte bine cu timpul. Am parcurs in acea zi in jur de 300 km. Mai mult de jumatate de drum l-am facut pe marginea canionului, de fapt pe tarmul de est (East Rim). A fost minunat: conduceam iar in stanga mea aveam canionul. Cand vedeam vreun punct de refugiu opream, faceam poze, ne mai minunam un pic si iar la drum.

DSC02718 DSC02719DSC02742

Mergand pe tarmul de est observi cum canionul se ingusteaza din ce in ce mai mult si ii scade din „dramatism”.

DSC02748

Dupa cum stiti, prin Podisul Colorado si Utah au cam murit foarte multi dinosauri cu ceva timp in urma, zona fiind o mina de aur pentru geologi si biologi. Semne ca cel de mai jos gasesti la tot pasul 🙂

DSC02769

In Kayenta am ajuns pe la pranz. Cred ca numele orasului va sugereaza ceva, nu? Este „foarte” indian si este locuit in proportie de 90% de urmasii vechilor indieni. Sa vedeti ce engleza vorbeau … 🙂 Am mancat pe infulecate un „chinese” la benzinaria din orasel deoarece ne grabeam sa ajungem in Monument Valley si …. la drum spre destinatia finala.

Here it is! Am intrat in UTAH. Marcajul de intrare in stat a fost pus astfel incat sa cuprinda cel mai iconic loc al regiunii: The Monument Valley. Pentru mine, a fost un adevarat vis sa ajung aici. De fapt am avut 2: Grand Canyon si Monument Valley, fara o prioritate anume.

DSC02813

Toate datele despre parc, ore de acces printre monumente si harti le gasiti aici pe site-ul oficial al parcului. Nu are sens sa ma apuc sa traduc informatii de pe site. 🙂

Prin parcul national exista mai multe sosele cu 2 benzi, drumul care urmeaza cea mai buna ruta din punct de vedere al peisajului fiind US163.

Referitor la cazarea in parc, este foarte util sa stiti ca esti „in the middle of nowhere”. Trebuie sa ai inclusiv apa la tine suficienta. In Kayenta exista ceva locuri de cazare pe care eu personal nu le-as recomanda. Nu au personalitate si originalitate.

Daca esti un calator planificat, trebuie sa-ti faci rezervari la unul dintre cele 2 hoteluri din parc: Gouldings Lodge si The View. Noi am stat la primul, deoarece The View nu mai avea locuri cu 8 luni inainte :). Ambele hoteluri iti ofera privelisti pe care nu le uiti o viata.

In momentul in care esti in parc intri intr-o lume nepamanteana. Pozele de mai jos sper sa dovedeasca asta.

Hotelul Gouldings Lodge, a fost construit in jurul unui vechi oficiu postal care exista inca din perioada de cucerire a vestului:

DSC02827 DSC02821 DSC02829 DSC02830

Si acum, printre „monumente”! Formele de relief au rezultat ca urmare a eroziunii produse de apa si vant asupra podisului, ceea ce a ramas sub forma monumentelor fiind o roca mai solida care nu a putut fi erodata. Fiecare forma are un nume sugestiv: elefantul, girafa, camila … 🙂

Cred ca ati recunoscut deja ca in aceste locuri s-au filmat toate filmele cu tematica western precum si vestitele reclame la marlboro si camel.

DSC02921 DSC02960 DSC02972DSC02956DSC02919DSC02975

Apus si rasarit de pe balconul camerei din Gouldings Lodge:

DSC02982DSC02988

In a 6-a zi dimineata, devreme, o ultima privire catre Vale si la drum. Destinatia la sfarsitul zilei – Las Vegas.

Drumul a fost cel mai greu din tot circuitul, nu datorita distantei ci pentru ca era plin de curbe, doar 2 benzi si destul de circulat. 650 km in 7 ore. Pe aceasta ruta, am mai oprit in cateva puncte importante, nu foarte mult, pentru a putea sa ne tinem de program. Dintre locurile ce merita cu adevarat vizitate sunt:

Lake Powel si barajul aferent, lacul se afla situat pe raul Colorado – zona se numeste Glenn Canyon (de fapt de aici incepe Marele Canion). Lacul este de origine naturala dar a fost extins prin construirea barajului Powel si a devenit un lac de acumulare in toata puterea cuvantului, apa fiind folosita pentru producerea energiei electrice si pentru agricultura. In zona sunt cateva zone de agrement dragute, se poate lua un pranz cu o priveliste superba la lac, se pot face croaziere pe lac … depinde cat timp ai la dispozitie.

DSC03016DSC03022DSC03083

Dupa lacul Powel, la cativa km se gaseste o alta „piesa” cu greutate, pozata in toate felurile si in toate publicatiile – The Horse Hue. Aici poti vedea forma ciudata sapata de raul Colorado in podis, de aici incepand sa se desfasoare Marele Canion spre vest.

DSC03037

In imediata vecinatate a barajului se afla oraselul Page, micut, cochet, stil american de orasel de campie, majoritatea locuitorilor lui lucrand la barajul din zona si in turism. In Page sunt multe agentii care iti ofera excursii cu 4×4 sau ATV-uri la obiectivele din zona, una dintre cele mai renumite fiind Antelope Canyon. Canionul s-a format prin erodarea gresiei de Navajo de catre apa de ploaie si de inundatii.

Vedere din exterior a canionului Antelope:

DSC06334

Interiorul canionului:

antelope canion 2

Aceasta a fost ziua a 5-a. Seara am ajuns in Las Vegas.

(387 afisari din care 1 vizite astazi)
Click to add a comment

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Time limit is exhausted. Please reload CAPTCHA.

More in AMERICA DE NORD