SRI LANKA: Sigiriya (IV)
Cetatea Sigiriya sau cum mai este numita – „Piatra Leului” este piesa de rezistenta a oricarei calatorii in Sri Lanka. Sri lankezii sunt atat de mandri de ea incat o numesc pe buna dreptate „a opta minune a lumii”. Sigirya ofera turistului si nu numai (deoarece mii de sri lankezi urca la cetate in zilele lor libere) acea satisfactie obtinuta dupa un efort fizic considerabil pe care trebuie sa-l faci pentru a ajunge la un obiectiv. Este un sentiment de „wow, am reusit!”.
Pentru cei care au vizitat Angkor Wat sau piramidele din jungla Yucatan, in momentul in care se apropie de cetate au au sentiment de revedere, respectiv vestigii istorice in mijlocul junglei verzi si uneori amestecata in aburi si ceata.
Abordarea cetatii Sigiriya trebuie facuta cu un pic de planificare si pregatire fizica. Fortareata – cetate se afla la o distanta de 15 km de Dambulla, acesta fiind locul cel mai recomandat pentru cazare datorita existentei aici a mai multor facilitati hoteliere. Avand in vedere distantele reduse intre diversele puncte de vizitat din Sri Lanka, cetatea se poate vizita si ca parte a unei excursii de o zi din Colombo sau din zona de plaje din sud. Recomand totusi cazarea in Dambulla si vizitarea dimineata devreme pentru a evita cozile si cele 32 de grade cu umiditate. Cazarea am avut-o la o lodgie care semana foarte mult cu cele din savanele africane: bungalow-uri, alei ce unduiesc printre ele, piscine si multa vegetatie – The Paradise Resort & Spa Dambulla.
In cazul nostru nu prea a fost asa simplu 🙂 Fiind weekend, chiar daca dimineata in jurul orei 9 am ajuns acolo, am intalnit la urcare niste cozi infernale. De fapt, pot sa spun ca nu am mai trecut prin ceva asemanator pana atunci. Daca mai pui si ploaia ecuatoriala zilnica ce a inceput marunt, experienta a fost unica 🙂 Oricum, odata ce esti „inregimentat” in randul de urcare nu mai puteai sa iesi, singura optiune a fost sa fim pozitivi si sa dam din coate. Dar sa revenim …
Sigiriya are o vechime de peste 1600 de ani si un total de 1.200 de trepte pe care trebuie sa pasesti pana sus. Geografic si geologic, stanca este un „dop vulcanic de bazalt” care a ramas in picioare dupa ce tot terenul din jurul sau a fost erodat.
Primele adaposturi pe stanca au fost construite de calugarii budisti in sec al 3-lea, ca refugiu. In acea perioada la putere era Regele Dhatusena (455-473) care avea doi copii: Mogallana si Kasspa. Dupa ce Mogallana a fost numit mostenitor, Kassapa s-a rasculat impotriva regelui tata pe care l-a luat prizonier, l-a zidit intr-o incapere si l-a lasat sa moara iar pe fratele sau l-a izgonit in India. Ulterior, dupa ce a urcat pe tron, Regele Kassapa a ridicat in 7 ani o noua resedinta formata dintr-un castel si o fortareata iar la baza stancii un complex de gradini, fantani si canale. Dupa moartea acestuia cetatea a fost abandonata ca resedinta si redata calugarilor budisti. Ulterior si acestia au abandonat-o in 1155 si a fost redescoperita de englezi in 1828.
Structura complexului este rectangulara, trecand dintr-o zona (gradina) in alta (trei la numar) pentru a ajunge in final la stanca de bazalt.
Cand am ajuns la poarta sudica a complexului, ne-a intampinat la baza stancii gradina cu fantani si canale. Formele geometrice ale canalelor, zonelor verzi si ale piscinelor din gradina au forme drepte, liniare si rectangulare.
Aleile drepte te conduc inspre cateva scari mici, situate la capatul gradinii si care marcheaza intrarea in gradinile Boulder (cu bolovani).
Gradinile cu bolovani au din loc in loc scari ce au fost construite cu maiestrie printre bolovanii uriasi si care urca catre Gradinile Terasate. Printre bolovani sunt si cateva pesteri mici si banci unde vizitatorii se pot odihni si privi spectacole cu cobre.
Odata ajuns in Gradinile Terasate numarul scarilor creste si de asemenea si panta lor. Forma scarilor este in zig zag iar in acea zi erau pline cu localnici si turisti.
La capatul scarilor in zig zag din Gradinile Terasate, scarile devin drepte si seamana cu o platforma de unde poti admira privelistea pe care ai „cucerit-o” pana acum. Aici ai ajuns la Zidul Oglinda, care este de fapt stanca propriu zisa, dreapta si verticala ca un zid.
Urmeaza alta aventura: prima data trebuie sa urci scarile spiralate verticale pe o distanta de 20 de metri si pe care nu incape mai mult de o persoana. Scarile de metal te duc in pesterile unde sunt desenate superbele fresce ce infatiseaza femeile din haremul regelui Kasyapa. Sunt printre cele mai frumoase fresce din Sri Lanka si este impresionant gradul de detaliu cu care au fost lucrate.
Dupa ce admiri frescele din pesteri cobori inapoi pe aceleasi scari , adica prin tubul cu scari spiralate si dupa cativa zeci de metri ajungi pe platforma ce este situata la jumatatea inaltimii stancii. Aici te intampina Scara cu lei – la figurat bineinteles dar leii sunt foarte prezenti prin cele doua labe uriase sculptate in piatra si printre care trebuie sa urci in etapa finala a catararii spre varf.
De aici, scarile metalice ce te duc in varf sunt un pic cam subrede si creeaza senzatii tari pentru cei mai slabi de inima. Scarile sunt efectiv prinse si ancorate in stanca prin piloni, motiv pentru care nu prea este recomandat sa privesti in jos 🙂
Dupa vreo 10 minute de senzatii tari in etapa finala de urcus, ajungi in varf! De aici tot efortul facut nu mai conteaza deoarece esti rasplatit cu privelistea din jur. In toate partile, daca privesti in jos esti inconjurat de jungla.
Cetatea si fortareata din varf sunt destul de bine pastrate si inca se pot observa zidurile cetatii din caramida rosiatica, gradina cu apa si piscinele regale.
Am poposit cam jumatate de ora in varf cotrobaind prin toate colturile cetatii. Coborarea a fost neasteptat de ok, cu exceptia ultimei parti (cea de la scara cu lei catre varf) datorita senzatiei de nesiguranta create de scarile fixate direct in roca.
Urcarea in cetate a fost o adevarata aventura, poate amplificata si de faptul ca am avut „noroc” de acea inghesuiala incredibila la urcare. Cu toate acestea, o recomand cu caldura 🙂 . Este istorie, natura, aventura, un pic de transpiratie dar … Merita!
