Circuit in Maroc: Marrakech – orasul rosu (VI)
MARRAKECH este primul … sau ultimul (depinde de unde incepi traseul) pe lista celor patru orase imperiale. Pentru noi orasul a fost o destinatie asteptata si binemeritata dupa trei zile de aventura prin muntii si desertul marocan. Oricum … aventura a continuat si in Marrakech, o jungla urbana unde trecutul mistic si prezentul se impletesc si iti lasa amintiri unice.
Orasul este al patrulea ca marime din Maroc (1,1 milioane locuitori) dupa Casablanca, Fes si Tanger si „exista” din 1062, fiind fondat de Abu Bakr ibn Umar – varul regelui almoravid Yusuf ibn Tashfin. Zidurile ce inconjoara si azi medina au fost ridicate in 1122 si de atunci dau culoare orasului. O culoare rosiatica, caramizie de la argila din zona, culoare existenta pe mai toate cladirile vechi dar si pe cele noi unde in mod traditional s-a pastrat aceeasi nuanta pentru exterioare.
Ca o prima impresie, in Marrakech respiri mai bine in medina, stradutele fiind incomparabili mai largi decat cele din Fes iar in cartierele noi se poate respira chiar foarte bine: bulevarde cu 8 benzi, unul dintre ele fiind cel mai lung din Africa si poarta numele bineinteles de Mohamed al VI-lea.
Marrakech este un binecunoscut centru de conferinte si congrese din lume, lucru vizibil in infrastructura si logistica ce a fost creata aici: palate si centre de conferinte, hoteluri megalomane ce iti ofera toate conditiile, trasee turistice si activitati de recreere pentru toate gusturile.
Dar hai sa revenim …. Am ajuns in Marrakech in a doua parte a zilei, si numai bine am avut timp sa ne pregatim pentru spectacolul spectacolelor 🙂 – PIATA DJEMAA EL FNA. Pentru a trai spiritul locului trebuie mers acolo seara dupa ora 20, ora dupa care incepe show-ul. Calea principala de acces este dinspre minaretul moscheii Koutoubia iar dupa ce treci pe aleea unde stau si isi asteapta clientii trasurile, descoperi spectacolul in plina desfasurare: teatrul de strada „hoopla” si „halqa”; imblinzitori de cobre ce iti sasie la ureche; desenatorii de henna; vanzatorii de apa; ghicitori in stele … o nebunie.
Dar acesta este doar inceputul. Pe masura ce se intuneca, piata este invaluita intr-un fum bine mirositor si intr-un vacarm de muzica si culoare: peste 100 de tarabe cu gratare si oale in fierbere umplu piata, fiecare avand in fata propriile mese unde isi invita gurmanzii. Mancarea este diversa ca gust si culoare: de la capete de berbeci si alte maruntaie pana la peste si fructe de mare. Normal, totul este asortat cu tajine, cus cus si mult suc de portocale stors „live” 🙂
Pentru a avea o imagine de ansamblu asupra pietei trebuie neaparat sa urci in una dintre cafenelele de pe margine, etajate si cu terase. Personal am urcat in „Argana” iar privelistea a fost wow.
Daca mergi in piata ziua vei crede ca ai gresit locul, forfota noptii fiind inlocuita de ceea ce se vede mai jos 🙂
Piata este inconjurata pe trei laturi de imensul bazar AL MAT JAR unde gasesti tot ceea ce iti trebuie sau nu-ti trebuie, inclusiv magarusi 🙂
In fata pietei se gaseste Moscheea KOUTOUBIA cu al sau minaret de 77 de metri – cea mai inalta structura construita din Marrakech. Constructia ei a fost finalizata in 1199 sub conducerea califului berber Yaqub al-Mansur si din pacate nu se poate vizita dar gradinile din fata ei, frumos amenajate, iti ofera un loc de unde poti sa o privesti din exterior.
La capatul unui bulevard (Prince Moulay Rachid) de 5 km, in partea opusa a moscheii, spre vest, se observa pavilionul din GRADINILE MENARA. Gradinile au fost amenajate in anul 1130 iar numele lor este dat de pavilionul ce are in varf o mica piramida verde, ce seamana cu un far (menara = far). Pavilionul a fost construit mult mai tarziu, in secolul al XVI-lea si renovat in 1869. Complexul are pavilionul amintit, un bazin a carui apa provine printr-un sistem de alimentare din Muntii Atlas de la 30 de km departare si care se folosea in trecut pentru irigarea zonelor inconjuratoare si este inconjurat de livezi de maslini. In prezent complexul este un loc de recreere. Se spune ca in trecut bazinul mai era folosit si pentru antrenamentele armatei, mai ales in perioada coloniala.
Tot in medina, in apropierea districtului Mellah si a cartierului evreiesc, se afla si PALATUL BAHIA. Palatul impresioneaza prin arhitectura si decoratiunile interioare, eu personal asezandu-l in topul a ceea ce am vazut in Maroc din acest punct de vedere. „Bahia” inseamna „frumusete”. Nu este foarte vechi si a fost construit in doua etape, lucru vizibil in neregularitatile planului si a lipsei unei continuitati intre axele si elevatia cladirii. Prima etapa de construire a avut loc intre 1859-1873 si aceasta parte a palatului se numeste Dar Si Moussa dupa numele vizirului care l-a construit – Si Moussa. A doua etapa a fost intre 1894-1900, proiectul fiind continuat de catre fiul lui Si Moussa.
Palatul este ascuns privirilor, nefiind situat intr-o zona cu spatii inconjuratoare generoase, fiind inconjurat mai degraba de cartierele inghesuite ale medinei. La intrare, din nou nimic spectaculos: porti modeste, coridoare de acces inguste si intunecoase, varuite in alb, toata aceasta modestie pregatind de fapt vizitatorului suprizele ce vor urma. Complexul are 160 de camere, 2 riyadh-uri si 2 curti principale.
Prima surpriza placuta este o curte interioara, un mic „riyadh” cu vegetatie bogata, pe margini avand camere deschise si nise. Aici este locul unde Ba Hmad primea invitatii oficiali, locul de servit masa cu ocazii speciale si un loc de relaxare.
Urmeaza o alta curte interioara, inchisa, ce are pe margini 4 camere ce apartineau celor patru sotii ale vizirului.
De aici se trece in cea mai mare curte interioara (50×30 metri), placata cu marmura si decoratiuni din mozaicuri. Curtea are pe margini o galerie de coloane de lemn sculptate si o fantana din marmura si mozaic in mijloc. Din aceasta curte se patrunde in sala principala de receptii. Tavanul acesteia este uimitor!
Ultima sectiune a palatului este din nou … un riyadh, mai vechi decat cel de la intrare iar de aici se poate patrunde in alte apartamente rezidentiale.
Nu poti sa parasesti medina fara a vizita cea mai frumoasa poarta din Marrakesh: BAB AGNAU. Zidul ce inconjoara medina are 19 porti de acces dar Bab Agnau este scoasa in evidenta prin decoratiunile deosebite. Poarta a fost construita in secolul al 12 -lea in timpul dinastiei almohadite. Poarta era accesul direct catre kasbah-ul regal din partea de sud a medinei.
Am amintit la inceput in treacat despre fata noua a orasului si despre vestitul bulevard Mahomed al VI-lea. Bulevardul si strazile adiacente sunt marginite de hoteluri de prima clasa si confort, un mall imens – Menara Mall, sali de conferinte, teatrul, opera, cluburi de noapte si noua gara – o adevarata piesa de arta.
O experienta ce nu trebuie ratata daca vizitezi Marrakech este o seara la Chez Ali. La vreo 15 km in afara orasului a fost construit un complex turistic unde poti lua o cina traditionala intr-un mod placut in timp ce vizionezi trupele de dans din toate colturile tarii, cascadorii cu cai, lupte traditionale pe cai si show-uri de lumini si artificii. La intrare esti intampinat de calareti apoi in drum spre cortul unde vei lua cina poti sa vezi trupele de dansuri populare, sa dai o tura prin pestera lui Aladin si sa vezi expozitia de costume traditionale. Pretul unui bilet este 45 EUR si include cina si show-ul de dans si cascadorii.
Marrakech este fermecator, traditional si modern in acelasi timp, un loc unde poti sa-ti incerci limitele culinare 🙂 si de rezistenta fizica. Toate acestea iti vor lasa amintiri de neuitat.
