Cuba, sau cum s-a oprit timpul în 1960 (1)

O vacanță în Cuba, această frumoasă și exotică destinație din Caraibe, a fost una dintre dorințele pe care le-am avut de multă vreme. Chiar dacă înainte am mai fost în câteva țări insulare din zonă, eram sigur că ceea ce îmi va oferi Cuba nu se va putea compara cu nimic din ceea ce am văzut în alte Insule din Caraibe, Peninsula Yucatan și Florida.

Farmecul și magnetismul Cubei vine din ceea ce reprezintă această țară în zilele noastre, respectiv este printre ultimele bastioane ale comunismului din lume și ”posedă” o conducere de partid unică ”care știe ea întotdeauna ce e mai bine pentru binele națiunii”. Acesta a fost un alt motiv pentru care am vrut să revăd ceea ce am trăit câțiva ani înainte de 1989 în Romania. A fost o lecție bună și pentru copil. Chiar foarte educativă zic eu.

Chiar dacă în ultimii ani relațiile Cubei cu exteriorul s-au mai relaxat și îndulcit în sensul că:

• acum cubanezii pot circula liber în străinătate dar pentru a obține viză trebuie să dovedească ca au o anumită sumă de bani (vă sună cunoscut, nu?);
• a început timid să existe un sector privat (în special pensiuni turistice și restaurante, baruri, discoteci);
• cubanezii pot să dețină valută și o pot schimba pe pessos la casele de schimb valutar.

viața de zi cu zi este prinsă într-o mașină a timpului care o ține pe loc în anii ”60, atunci când de fapt s-a oprit totul.

În Cuba funcționează un sistem monetar dualist, respectiv circulă în paralel – pessos convertibili (CUC) pentru turiști si pessos (CUP) pentru localnici cu rata de schimb 1:20. Acest lucru face viața un coșmar atât turiștilor cât și localnicilor deoarece: există magazine care vând marfă doar pe CUC, magazine care acceptă doar cu CUP iar prețurile variază foarte mult în funcție de pessos-ul pe care îl folosești sau în ce locație. De exemplu, o cafea într-un bar unde se vinde pe pessos convertibili (CUC) costă 2 CUC deci 40 de pessos ”normali” CUP, iar aceeași cafea într-un magazin frecventat în special de cubanezi costă 5 CUP. Te doare capul, nu?

De la început ne-am propus să vedem și să simțim Cuba așa cum trebuie pentru a intra cât mai bine în contact cu țara: fără grupuri de turiști, fără ghizi din Romania ci cu localnici, în mașini cubaneze care încă circulă din anii ”60, dormind la localnici si luând masa cu ei. Și am reușit să facem acest lucru cu succes în cele 17 zile petrecute acolo.

Biletele de avion le-am luat cum altfel decât de pe internet și am zburat cu JETAIRFLY din Bruxelles, iar pentru circuit, după o atentă selecție a orașelor pe care am decis că dorim și trebuie să le vizităm, am contactat (tot prin internet) un ghid local (Darien) care avea un prieten (Arnoldo) cu o mașina Buick de prin 1954 și care culmea încă mai mergea … și la drum. 1300 km. Băieții ne-au așteptat pe aeroportul din Varadero. La început am rămas un pic șocați când am văzut mașina și modul cum a fost transformată (avea montat aer condiționat într-un mod foarte vizibil, CD player, scaunele proveneau de la un autocar, motorul de la alta mașina Ford), am pus valizele pe mașină deasupra, băieții le-au acoperit cu o prelată pentru ploaie, le-au legat bine și la drum.

Foto: Buick-ul cel de toate zilele: exterior, interior și …. băieții.

Drumul de la Varadero până la Santa Clara a fost destul de bun, un drum de câmpie, mărginit de o parte și alta de arbori de mango și bananieri. Trebuie să vă spun ca pe șoselele din Cuba traficul nu prea există, iar acolo unde mai apar mașini ai un sentiment extraordinar: ești înconjurat doar de mașini din anii ”50 – ”60. Parcă ești actor într-un film de epocă, iar peisajul ce te înconjoară este decorul filmului.

Foto: La un mango și papaya pe marginea drumului.

Prima oprire a fost în Santa Clara orașul de suflet al lui Che Guevara. Celebrul conducător si revoluționar a dus aici bătălia finală și de încununată de succes împotriva lui Batista. Orașul este un important centru universitar si industrial și la tot pasul întâlnești obiective istorice ce ne amintesc de Che Guevara.

De fapt, trebuie să spun că majoritatea lozincilor și sloganurilor ”de mai bine”, a portretelor, a îndemnurilor la muncă si la construirea socialismului, aparțin lui Che Guevara și nu lui Fidel Castro.  Cazarea am avut-o într-o pensiune din oraș, având ocazia astfel să luăm contact cu viața de zi cu zi a cubanezilor. Aș mai adăuga că în Cuba este mai bine să dormi la pensiuni private decât la cele câteva hoteluri de stat de 2-3 stele mucegăite. Cel puțin ai o cameră curată, civilizată, o masă delicioasă și cunoști oamenii.

Foto: Centrul orasului Santa Clara.

Foto: Pensiunea din Santa Clara.

Santa Clara a fost primul loc în care am retrăit și revăzut:

• magazinele alimentare cu vânzare pe cartelă;
• pionierii;
• străzile care păreau că au stat în loc în ultimii  60 de ani, cu oameni foarte relaxați.

Foto: Rafturile din alimentara și vânzarea pe cartelă.

În Santa Clara sunt multe de văzut, dar pentru o zi cele mai importante ar fi:

• muzeul cu trenul deraiat de Che Guevara – operațiune ce a avut un rol hotărâtor în victorie;
• Parque Vidal cu numeroase statui și efigii istorice;
• Plaza de la Revolucion cu statuia lui Che și un monument dedicat acestuia.

Foto: Plaza de la Revolucion.

Foto: Muzeul trenului deraiat.

Următorul oraș a în care am ajuns și unde am stat 2 nopți a fost Cienfuegos. Orasul este o bijuterie: împregnat cu influențe franceze numele lui în traducere liberă din spaniolă înseamnă ”100 de focuri”. În ultimii ani datorită fondurilor primite de la organizme internaționale s-a reușit o restaurare a centrului orașului, devenind un minunat loc de plimbare pe promenadele și bulevardele largi, pietruite și mărginite de case coloniale divers colorate.

În Cienfuegos, proprietara pensiunii era o doamnă foarte vorbăreață cu care am reușit să încep deja să leg primele cuvinte în spaniolă. Doamna renunțase la job de ceva vreme și acum se ocupa de turiști. Apropo, la ea am mâncat unii dintre cei mai buni creveți! De pe acoperișul casei puteam să vedem tot orașul:

Orașul este străbătut de la nord la sud de un bulevard principal numit Paseo del Prado, la sfârșit de săptămână strada fiind plină de oameni ce caută de distracție. În Cuba distracție înseamnă să ieși cu familia sau prietenii la cofetărie (da, ați citit bine, acele cofetării cum erau la noi pe vremuri, cu rafturi goale, citronadă și înghețată). Atât. Un alt obiectiv care nu trebuie ratat în oraș este centrul colonial, cunoscut sub numele de Pueblo Nuevo cu vestitul parc Parque Marti.

Foto: Centrul orașului Cienfuegos.

Alte locuri care merită văzute sunt:

• Palacio de Valle, o clădire superbă, cu decorațiuni interioare si exterioare de mare finețe, acum devenită restaurant;
• Stadionul de baseball, mândria orașului; 
• Malecon – în Cuba, Malecon înseamna promendă, zonă de relaxare și plimbare.

Foto: Malecon

Foto: Palacio de Valle

Am plecat din Cienfuegos a-4-a zi dimineața, destinația fiind Trinidad. Încercuit între munți și marea caraibelor, Trinidad este considerat a fi comoara colonială a Cubei, și veți vedea de ce. Trinidad împreună cu Valle de los Ingenios au fost declarate situri aparținând Patrimoniului Mondial începând cu anul 1988. În Trinidad am stat la pensiunea unei familii foarte drăguțe și vorbărețe, situată aproape de centru orășelului:

Orașul este un total wow oriunde întorci capul:

• clădiri coloniale de toate culorile dar cu un singur lucru în comun – acoperișurile de culoare roșie;
• Plaza Mayor, piața centrală a orașului, este dominată de o catedrală și cinci case coloniale desăvârșite, vopsite în toate culorile;
• Museo Romantico plin cu mobilă de epocă evocând bogăția secolului al 18-lea;
• Palacio Brunet, considerată a fi cea mai frumoasă clădire din Trinidad.

Foto: Centru Trinidad

Istoria și comorile turistice pot fi văzute și dacă pășești în afara orașului. Astfel, la doar 25-30 km depărtare, poți vedea:

• peninsula Ancon, o zonă de plajă idilică cu câteva hoteluri socialiste (am evitat cuvântul comuniste) în zonă;
• Valle de san Luis, o vale superbă împădurită cu palmieri regali și a cărei piesă de rezistență este;
• Turnul cu 7 niveluri din hacienda Iznaga;
• Topes de Collantes, o stațiune turistică situată în creierii munților și unde dacă faci o drumeție de 2-3 ore vezi peisaje uimitoare (cascade, poteci la umbra palmierilor). Noi am făcut tot traseul pe pe o căldură sufocantă, efectul de saună asupra organismului înlocuind cu succes cele două săptămâni cât am lipsit de la sala de sport.

Foto: Topes de Collantes

 Foto: Turnul cu 7 niveluri

Pe noi personal, regiunea ne-a impresionat și plăcut foarte mult meritând tot efortul drumului până în acea parte îndepărtată a țării. Cuba deține un patrimoniul cultural foarte bogat și încă la tot pasul mai pot fi văzute urme vizibile ale vieții prospere pe care o aveau cubanezii până la căderea cortinei de fier. Încet, încet deoarece relațiile cu lumea exterioară s-au mai relaxat în ultimii ani, au început să se deruleze programe de restaurare a monumentelor și clădirilor istorice. Acest lucru este din ce în ce mai vizibil și cred că peste 5 ani lucrările de restaurare ne vor prezenta o Cuba așa cum a fost odată.

Cuba, sau cum s-a oprit timpul în 1960 (1) este prima parte a călătoriei prin acestă țară. Revin cu partea a-2-a a călătoriei.