Drumul Matasii prin Uzbekistan – Tashkent (1)
Am nimerit in Uzbekistan exact intre doua date importante: 21 si 29 martie. Evenimente complet diferite intre ele (unul: astrologico-traditional, altul: politico-social). Dar ambele cu la fel de mare incarcatura pentru uzbeki:
29 martie anul asta sunt alegerile prezidentiale in Uzbekistan.
Iar 21 martie marcheaza Nuvruz, inceputul primaverii si al Anului Nou (conform unei datini din zoroastrism – veche religie persana, imprumutata mai multor tari asiatice).
Moment pentru care uzbekii se strang in casele parintilor si savureaza mancaruri traditionale, cum ar fi carne prajita cu coriandru, pilaf, salata akchic kiukkiuc (“dulce-amaruie”), si sumalak (desert din grau incoltit si miere).
Tashkentul m-a intampinat, deci, vesel, primavaratic, cu parcuri inverzite, cu copaci in floare, intesat de masini albe si cladiri albe. De steaguri festive si panouri anuntand sarbatoarea de Nuvruz si de panouri electorale.
Un oras post-comunism care, inevitabil, mi-a amintit de Bucurestiul post-ceausist: cladiri megalomanice din beton, toate albe si toate restaurate de curand: de la ministere la Palatul Senatului, Cabinetul Ministrilor, la Opera, sala de concerte ori circul.
Sau altele, nou-noute si la fel de albe, asa cum sunt Teatru National, noul cartier rezidential din centru ori noua Biblioteca Nationala.
Evident, am preferat-o de departe pe cea veche, o adevarata bijuterie arhitectonica, numita dupa poetul national, Alisher Navoi (adica Cel Melodios). Un Shakespeare al Uzbekistanului, o figura puternica nu doar pentru sec 15 in care a scris, ci pentru intreaga literatura si pentru imbogatirea limbii uzbeke!
Se pare ca poezia inca are in Uzbekistan o traditie puternica post-Alisher, caci poeta sec. 20, Zulfyia, este renumita si extrem de respectata. Chiar acum cateva saptamani, pe 8 martie 2015, s-au memorat 100 de ani de la nasterea ei.
In Tashkent l-am cunoscut pe A. – un tanar uzbek inteligent, optimist si ambitios. Nu vrea bani picati din cer, ci bani castigati prin munca lui. Dar prin ceva creativ si care sa ii faca placere.
Cam asa vad eu ca arata viitorul tinerilor uzbeki: incepand sa fie mult mai optimisti, mai intreprinzatori, mai rupti de fosta constrangere sovietica, mai increzatori in ei fata de cum au fost parintii lor.
O generatie care merge la cinema (intr-o uriasa cladire dedicata exclusiv… salilor de cinema), pentru a vedea filme uzbeke. Si care petrece in weekend in cluburi, pe muzica occidentala.
O generatie care se agita cu gratie pentru a-si face o viata frumoasa, asa cum inaintasii lor se zbateau in buzkaki – sportul traditional uzbek, in care jucatorii se agitau sa miste o oaie impaiata, cantarind vreo 70 si ceva de kg, printre alti jucatori duri, calare pe cai nervosi.
Oricum, oamenii sunt marea surpriza din aceasta calatorie, asta e un lucru cert! Stiam ca Uzbekistanul e o tara cu orase antice senzationale, cu o istorie veche si zbuciumata, cu o natura fascinant de variata si cu datini si costume multicolore. Dar ca uzbeki sunt atat de calzi, de prietenosi, de primitori…asta nu as fi ghicit-o niciodata daca nu le calcam pragul!
Inca o data multumesc pentru invitatie, Dolores Travel (una dintre cele mai renumite agentii de turism din Uzbekistan)!