FILIPINE – contactul cu Manila (I)
Introducere
300.000 de km patrati si o populatie de 100 de milioane de locuitori imprastiati prin 7.641 de insule: acesta este arhipeleagul Filipine! Nebunie curata! Primul european care a ajuns in arhipeleag a fost Magellan in 1521 dar Ruy López de Villalobos a fost mai inspirat si a botezat in 1543 arhipeleagul „Las Islas Filipinas” in onoarea lui Philip II al Spaniei. Prima asezare coloniala s-a dezvoltat in insula Cebu si cel care i-a pus bazele a fost Miguel López de Legazpi in 1565. De atunci, timp de 300 de ani arhipeleagul a facut parte din Imperiul Spaniol cu tot ceea ce implica acest lucru: introducerea religiei catolice si distrugerea traditiilor.
Stapanirea spaniola le-a distrus identitatea atat de mult incat a fost pentru prima data cand vizitand o tara fosta colonie sa observ ca traditiile reprezentate prin dansuri si obiceiuri nu mai exista: dansurile populare seamana cu niste ritmuri spaniole destul de „trist” copiate si asimilate. Aici nu vei vedea exotismul dansurilor asiatice pastrate de secole in Malaezia, Cambodgia, Vietnam, Indonezia ….
Ce am cautat in Filipine?
Filipine sunt o minune a naturii si a vietii acvatice in special. Puzderia de insule te invita la un „hop-on” – „hop-off” daca esti aventuros sau la o „mare leneveala” pe una dintre plajele superbe. Cum de fiecare data aleg echilibrul, le-am facut pe ambele si pentru ca am vrut o vacanta cu un efort mediu ne-am bucurat de exotism, aventura si am lenevit in Palawan dar am participat si la nebunia de pe plajele de zahar din Boracay 🙂
Da, acestea au fost punctele forte din vacanta in Filipine: Palawan si Boracay, doua nume care se aseamana doar prin faptul ca se numesc geografic „insule” in rest nu au NIMIC in comun. Haideti la drum.
Ghid de supravietuire in Manila
Vrei nu vrei ca sa ajungi in Filipine trebuie sa treci prin Manila (in cateva insule, de ex. Boracay sunt si zboruri internationale din Singapore, Kuala Lumpur, Bangkok).
Inainte de a ajunge acolo am citit povesti „horror”despre Manila si aeroportul sau, in ceea ce priveste aglomeratia, lipsa de logistica, jecmaneala taximetristilor si criminalitatea domestica. Dar s-au dovedit a fi in mare parte „povesti”. Si iata-ne ajunsi in Manila, unul dintre orasele satelit ce compun „Metro Manila”, zona metropolitana care are 13 milioane de locuitori.
Aeroportul International Ninoy Aquino (NAIA) este intradevar mare si haotic. Are 4 terminale iar terminalul 4 a fost transformat in „domestic”. Aeroportului ii lipseste logistica de transfer intre terminale iar ca sa te aventurezi pe jos intre ele ar fi un act de nebunie deoarece esti inconjurat doar de cai rutiere cu un trafic infernal, sosele suspendate si mahalale. Nici una dintre cele mentionate nu este bun pentru securitate. Exista totusi un „bus” ce parcurge un fel de circuit intre terminale (uneori o ia si pe la marginea pistei de rulare) dar pe care nu il recomand daca nu ai intre zboruri cel putin 4 ore. L-am folosit la drumul de intoarcere, a fost ok dar transferul de la T4 la T1 a durat 1,5 ore 🙂 . Autobusul se ia cu programare de la „transfer desk” din fiecare terminal si este gratis. Varianta de avarie este taxiul pentru care nu trebuie sa platesti mai mult de 200-300 PHP (4-6 EUR).
La sosire, contrar celor citite „pe net” 🙂 totul a mers formidabil. In 30 de minute aveam bagajele in mana, stampila pe pasaport si eram afara la 30 de grade umede. Romanii care viziteaza aceasta tara in scopuri turistice nu au nevoie de viza pentru o perioada de pana la 30 de zile. Am stat in Manila doar o noapte, in drumul nostru catre Palawan, nefiind interesati de aceasta data de ceea ce are de oferit orasul. La sosiri, brazii de craciun ne-au amintit ca tocmai urma seara de Craciun.
Ca urmare a lipsei de interes momentan pentru Manila, am ales cazarea cat mai aproape de T4 (domestic) de unde dimineata devreme aveam zborul catre Puerto Princesa – Palawan. In apropiere, in cartierul Barangay sunt multe zone rezidentiale, cladiri de birouri si foarte folositor si aglomerat un … Mall of Asia. Cladirile de birouri, hotelurile si mall-ul sunt intinse pe esplanada de la Golful Manilei. Am intrat un pic in nostalgia Craciunului, chiar daca eram la 9.500 km departe de casa si la 30 de grade.
Seara am iesit in zona si a fost bine ca dupa 24 de ore de stat prin aeroporturi sau la 11.000 de metri sa avem o zona comerciala foarte aproape de hotel. Totodata a fost o buna ocazie de a lua contact cu oamenii, cu modul in care ei se distreaza, intreaga esplanada fiind invadata seara de doritori de distractie.
Pentru amatorii de senzatii este si o roata asemanatoare celei din Singapore si Londra (Mall of Asia Eye), cu mult mai mica si mai „obosita” dar din care poti sa-ti faci o idee despre imprejurimi. Roata are 55 de metri inaltime (comparativ cu London Eye 135 m, Singapore Flyer 165 m). Pretul unei „ture” este de 150 PHP/persoana (3 EUR).
Altele …
Schimba bani in Manila si mai ales in aeroport si nu vei regreta. Cu cat te departezi de capitala prin puzderia de insule cu atat cursul de schimb este mai prost si casele de schimb din ce in ce mai rare. In tara este acceptata doar moneda locala PHP (pessos-ul filipinez). Sunt cateva mici exceptii dar nu te baza pe ele.
Taxiurile. Fii pregatit si in garda pentru a nu fi jecmanit. Din aeroport se pot lua taxiuri civilizate, existand la sosiri un birou de unde iti este chemat taxiul, este notat numarul acestuia si destinatia. Sunt mai scumpe (de 2-3 ori decat celelalte) dar vorbim de maruntis, cativa EUR. Daca vrei sa iei taxiul de pe strada, negociaza pretul de la inceput si nu te baza pe „ceas”. Vei sfarsi pacalit. Pretul de pornire este intre 40-70 PHP iar pentru fiecare 300 de metri esti taxat cu 3-4 PHP.
Primul contact cu Manila a fost acceptabil (orasul nu are o reputatie prea buna 🙂 ) poate si datorita faptului ca a doua zi dimineata urma sa plecam catre insula cotata al doilea an la rand de publicatii de specialitate (cnntraveler, huffingtonpost, travelandleisure) ca fiind cea mai frumoasa insula din lume.
