Finlanda – prin Porvoo, saune cu fum si parcuri nationale
Una dintre experientele pe care trebuie sa le incerci in Finlanda este sa petreci o zi (sau mai mult daca timpul permite) in natura, prin asezarile rurale si parcurile nationale. Helsinki are avantajul situarii la o distanta de 1-2 ore de mers cu masina de doua parcuri nationale renumite (Sipoonkorven si Nuuksion) si de orasul istoric Porvoo – renumit prin casutele de lemn colorate.
Finlanda are o retea de transport regional foarte buna dar cu toate acestea, ca sa ajungi in parcurile nationale pentru a experimenta viata rurala este recomandabil pentru a castiga timp, utilizarea serviciilor turistice integrate oferite de un operator local (transport, intrari in parcuri, mese, ghid) sau inchirierea unei masini. Am beneficiat timp de o zi de serviciile turistice ale Cozy Nosey Tours (www.cozynoseytours.com). Firma are in portofoliu excursii de o zi in partea sudica a Finlandei.
Am plecat de la hotel dimineata, dornic de a evada pentru o zi din capitala. Inainte de a iesi din Helsinki am vizitat locul unde in 1550 regele Gustav al Suediei a pus temelia orasului: districtul Vanhakaupunki. Locul este situat la gura de varsare a raului Vantaa si ideea initiala era sa fie un competitor pentru deja infloritorul Talinn. Oraselul a fost populat cu numeroase cladiri de lemn. Din pacate, douzeci de ani mai tarziu un foc si o molima au decimat asezarea… bun motiv pentru ca ceea ce a mai ramas sa fie mutat in 1640 in locul unde acum este Helsinki.
Vechea vatra a orasului de pe malul raului a fost transformata in zona rezidentiala si de relaxare, in prezent aici fiind un parc cautat de cei iubitori de experiente „pescaresti”. Unul dintre punctele care trebuie vizitate aici este vechea Uzina Electrica si de apa potabila, propulsata de apa din micutul baraj din amonte. Uzina a fost functionala din 1876 pana in 1970. In prezent uzina a fost transformata in muzeu.
De aici am plecat mai departe, pe autostrada care isi „taie” calea prin relieful din granit. La propriu. Finlanda, dupa terminarea ultimei perioade glaciare si retragerii ghetarilor care au „ras” tot, a ramas cu un peisaj in mare parte din granit – singura roca care a rezistat eroziunii acestora, paduri de conifere si lacuri … multe lacuri (187.888, dintre care am vazut doua) 🙂 si vreo 179.584 de insule (am vazut 14).
Chiar daca relieful pare monoton (fara zone inalte, cel mai inalt varf fiind pe undeva prin Laponia si are 1.316 metri), amestecul de culori: verde, albastru, galbenul rapitei, niste buruieni cu flori violet de mare efect, cate o cabana de vara colorata ici colo si luciul lacurilor, face ca totul sa para divers.
Primul parc national vizitat a fost SIPOONKORVEN. Din zona de parcare am urmat un traseu prin padurea de brazi si pini pana la malul lacului Storträsk, unul dintre cele mai frumoase din parc, renumit pentru faptul ca este ascuns in mijlocul padurii. Lacul poate fi inconjurat usor pe o poteca facuta din scanduri. Intreg traseul (inclusiv drumul pana la lac) are in jur de 3 km. Pe malul lacului este amenajata o zona de camping unde se poate face foc de catre cei doritori de un mic dejun in natura. In acel loc este amenajat un mic adapost unde sunt depozitate lemne si ai acces la o conducta cu apa potabila. Am retinut din timpul drumetiei: tufisurile cu afine care erau ca un covor prin padure si serpii din lac 🙂 . Afinele si serpii erau peste tot dar oricum nu prea aveam timp sa ne ocupam de ei (serpi), furati fiind de peisaj.
Urmatoarea destinatie a fost PORVOO – micutul orasel renumit prin centrul sau vechi cu casute colorate din lemn. Porvoo este situat la 50 de km de capitala si este al doilea oras ca vechime din Finlanda. Orasul este asezat in panta, casele si strazile pietruite incepand chiar din zona raului care margineste orasul vechi. Numele orasului se traduce prin „cetate” si este dat de un castel din caramida si lemn construit pe dealul din apropiere. Castelul a fost distrus de un incendiu si in prezent nu a mai ramas nimic acolo.
Inainte de a intra in oras, se pot face cateva opriri pentru fotografii atat pe podul de acces in oras cat si de pe malul raului Porvoonjoki. Ambele ofera o vedere spectaculoasa si o buna intelegere a orasului . De pe pod se pot vedea atat centrul vechi, istoric, cat si cartierele noi iar de pe malul raului privesti orasul ca pe o harta agatata pe perete 🙂
In timpul plimbarii pe malul raului nu poti sa nu observi casele din lemn, vopsite in rosu. Sunt „emblema” localitatii. Seamana mai mult cu niste baraci/depozite si prima data cand au fost vopsite in rosu a fost cu ocazia vizitei regelui Gustav III al Suediei. Si de atunci … au ramas rosii. Initial aici se depozitau diverse marfuri (inclusiv mirodenii) aduse cu vapoarele, Porvoo fiind un important centru de comert maritim. In prezent, baracile au fost transformate in restaurante.
Ca tot a venit vorba de restaurante … Porvoo este una dintre destinatiile culinare de top in sudul Finlandei. Si cu preturi pe masura 🙂 In timpul plimbarii pe stradutele pietruite care urca catre catedrala merita sa opresti la una dintre terasele din zona.
Magazinele de suveniruri sunt un alt punct de atractie: lucrari traditionale, ceramica, metal, dulciuri … incanta prin ingeniozitate.
Apropo de dulciuri, in oras sunt doua fabricute de ciocolata cu dulciuri preparate dupa retete traditionale finlandeze: Brunberg si Pieni Suklaatehdas. Trebuie vizitate pentru experienta.
Mai departe, ajungem la Palatul Porvoo … palat care seamana mai mult cu o vila nobiliara. Cladirea este renumita prin faptul ca aici au poposit in trecerea lor prin oras, diverse personalitati: regele Gustav III, Tarul Alexandru I. Se spune ca pentru Tar a fost construita o poteca din lemn din acest loc si pana la Catedrala.
In orasul vechi, ca de fapt in orice oras, toate stradutele duc in piata centrala. Aici avem Primaria, cateva terase, locul fiind si un punct de intalnire pentru localnici. Cladirea Primariei a fost construita in 1764 pe un teren donat de un consilier local (Rahling). In prezent, in cladire functioneaza Muzeul Porvoo.
Inainte de ajunge la Catedrala, dam peste statuia lui Albert Edelfelt – unul dintre artistii renumiti din Finlanda. Multe din lucrarile sale redau peisaje urbane din Porvoo. Casa rosie din spatele statuii apartinea pe atunci judecatorului Orreaus si a fost locul unde se intalneau participantii la Dieta din Porvoo din 1809. In prezent este restaurant iar masina de care ma sprijin apartine acestuia 🙂
Ultimul punct de pe traseu este Catedrala Luterana si Turnul cu clopote. Biserica a capatat „rang” de catedrala in 1723. Construita la sfarsitul secolului XIV, cladirea a suferit cinci incendii (cel mai recent in 2006, fiind pus de un psihopat). Membrii Dietei din Porvoo au participat aici in 28 Martie 1809 la deschiderea primei diete finlandeze, ocazie cu care Finlanda a fost declarata Marele Ducat Autonom, la eveniment participand Tarul Rusiei si Marele Duce al Finlandei.
O vizita in Porvoo, printre casutele colorate si lipite una de alta pe strazile pavate, este ca si plimbarea printr-o poveste, indulcita cu ciocolatele si o cafea la una dintre terase.
La intoarcere in oras, dupa un pranz finlandez cu supa crema de rosii garnisita cu ierburi aromate de toate felurile si renumita paine neagra unsa cu unt si care seamana mai mult cu un cozonac delicios, pranz pe care l-am luat intr-una dintre micile pensiuni-restaurant, am poposit la o sauna.
Pentru ca experienta sa fie autentica, nu am mers la saune de fitze sau cine stie ce centre de SPA ci la una dintre miile de saune publice pe care le gasesti in apropierea cailor rutiere, pe marginea lacurilor. In Finlanda sunt peste 3 milioane de saune la o populatie de 5,5 milioane de locuitori. In Finlanda, sauna este un mod de viata: oamenii socializeaza, incheie afaceri sau pur si simplu se relaxeaza aici.
Intrand in aceasta sauna la intoarcere catre Helsinki mi s-a confirmat ceea ce spuneam mai sus: oamenii se opresc in aceste locuri din traseul si treaba lor, fac o sauna in medie de o ora, o baie in lacul rece din apropiere si .. la drum. Intr-un astfel de „complex” sunt mai multe cabane din lemn care adapostesc diverse tipuri de saune: uscate, finlandeza, cu fum …., piscine naturale si pontoane.
Experienta unica pe care am avut-o aici a fost „sauna cu fum”. Pregatirea ei necesita timp si de aceea nu este prea raspandita. Pietrele stau pe un fel de soba din caramida in care se face foc cu lemne. Cand totul este incins la maxim (de obicei pe la 11am), focul se stinge usor iar fumul care mai iese este ventilat natural printr-un sistem de orificii in pereti si podea. In interior ramane fum cat sa te afume un pic dar fara sa te deranjeze la respiratie 🙂 Dupa cateva minute petrecute in sauna urmeaza racorirea in lac. Pleci de acolo afumat binisor. In ultimile doua fotografii facute la un interval de cateva zeci de minute se poate vedea schimbarea vremii. In Finlanda, in fiecare zi ai patru anotimpuri.
Cele noua ore petrecute prin Finlanda rurala mi-au aratat fata autentica, nepictata, a oamenilor si a locurilor. Chiar daca relieful pare monoton atunci cand citesti despre el in carti, realitatea este alta. Rezultatul a fost pentru mine spectaculos mai ales ca in general avem idei preconcepute de genul – Ce sa faci intr-un teritoriu plat, de marimea Germaniei dar cu o populatie de 16 ori mai mica? 🙂
Raspunsul mi l-am dat singur la sfarsitul zilei. Ai suficiente de facut si vazut. Timp sa ai.
