IRAN – invitatie la calatorie (partea I)

IRANUL NU MUSCA …..

IRAN este o destinatie despre care daca povestesti cuiva ca l-ai inclus pe lista ta de prioritati, in majoritatea cazurilor te intreaba: Dar nu ai gasit altceva? La o astfel de intrebare, raspunsul documentat si fara prejudecati nu poate fi decat unul: NU 🙂

Iranul este una dintre tarile unde istoria ce s-a scris de-a lungul a 7,000 de ani prin ridicarea si decaderea imperiilor ce s-au perindat pe acest teritoriu a lasat urme vizibile si astazi. Tot istoria sa milenara a condus la formarea unui popor mandru si constient de trecutul sau si caruia sub nici o forma nu poti sa-i spui nici macar in gluma alt nume decat – persan 🙂

Din pacate, datorita istoriei recente a tarii si in special dupa 1979 – anul Revolutiei Musulmane si amplificata cu evenimentele din intreaga regiune ce au avut loc in ultimii 20 de ani, vizitarea acestei tari este privita oarecum cu teama. Nu va fie teama!

DESPRE VIZA, TRANSPORT SI ALTE CELE

Viza de Iran se obtine relativ usor dar necesita cam o luna: primirea unei invitatii din Iran urmata de obtinerea efectiva a vizei de la Ambasada Iranului din Bucuresti. Este o procedura simpla, agentiile de turism oferind astfel de servicii.

Cel mai usor mod de a ajunge acolo este cu Turkish Airlines mai ales ca zboara in prezent in 3 orase: Shiraz, Isfahan si Teheran, astfel ca poti incepe si finaliza turul in ce varianta vrei.

Traseele turistice sunt pre-aprobate de politia rutiera. De cate ori un grup incepe un circuit agentia de turism trebuie sa ceara aprobarea politiei pentru acel traseu, primeste un cod de operare si abia atunci pornesti la drum. Mai mult, la fiecare 40-50 km trebuie sa opresti la statiile de politie pentru a primi o stampila pe traseu ce va certifica ca ai trecut pe acolo si ca nu te-ai abatut de la drumul aprobat 🙂

Moneda este rialul, o moneda cu multe zerouri. Obisnuieste-te sa fii milionar in rials cand schimbi 100 USD 🙂 Majoritatea magazinelor afiseaza preturile in tuman – o superunitate monetara ce rezulta prin taierea unui zero de la rial. Nu exista bancnote sau monezi tuman ci sunt doar un mod de cuantificare: de ex, o apa costa 700 tuman dar tu platesti 7.000 rials 🙂 .. ametitor un pic dar dupa 2-3 zile te obisnuiesti.

Cu cei 78 milioane de locuitori si 1,6 milioane de km patrati suprafata, Iranul este mare. Mare dar destul de usor de parcurs: toate orasele importante sunt legate prin autostrazi cu 4 benzi, au si cai ferate destul de bine puse la punct dar intr-o tara unde benzina este 20 de centi litrul lumea prefera masina.

Ultimii 3 ani au inregistrat o deschidere a tarii catre turismul de „incoming”, din ce in ce mai multi turisti din vestul Europei, tarile baltice, SUA, China si Japonia dorind sa o cunoasca. Ideea este ca in asa scurt timp si cu o baza logistica in curs de dezvoltare pentru a face fata cererii crescande, se descurca extraordinar de bine. Nu am simtit nici o diferenta intre acest loc si tari care fac din turism un stil de viata. Si aici ma refer la amabilitate, servicii hoteliere si masa, transport si punctualitate. Am omis distractia asa cum o facem noi, dar aici vorbim de alta cultura.

Cazarea este ok, la nivelul de calitate al oricarei tari musulmane, oferta variata si in curs de „crestere”. Apar lanturi de 5* – Sheraton, Hyatt, Hilton … iar daca totul va fi ok in zona in 2-3 ani fata tarii se va schimba in bine.

Mancarea este aproape ca la mama acasa: salate, kebab (orice gratar se numeste kebab), supe de linte si de rosii, tocanite, creme … dar mai putin cu dulciurile. Sincer ma asteptam la o oferta mult mai „dulce”.

Fructele se reduc in principal la rodii, banane, smochine si fistic. Am pus rodiile pe primul loc cu intentie: sunt peste tot – in camioane de zeci de tone, sute de kg pe marginea drumului, in orice piata si pe orice masa. Rodia conduce! Urmatorul este fisticul. Era sa uit …. rosiile … candideaza la „leguma nationala” alaturi de rodia – fructul national 🙂 Alte fructe ce le poti gasi sunt: curmale de 3 tipuri;  portocale, mandarine, grapefruit, toate cu coaja verde; mere; struguri; nuci – in principal in partea de nord a tarii.

PUNCTE TARI

Traseul pe care l-am avut – 2,100 de km din care mai mult de 2/3 parcursi prin marele desert al tarii a acoperit mare parte din istoria Iranului: SHIRAZ – PERSEPOLIS – PASARGAD – YAZD – ISFAHAN – HAMEDAN – KANGAVAR – KERMANSHAH – QAZVIN – TEHERAN. 

Am inceput cu Persepolis unde Cirus cel Mare si urmasii sai Xerxex si Darius au construit minunea lumii antice – Palatul Apadana si care in final a cazut prada orgoliului lui Alexandru cel Mare. Am oprit apoi pe drum la Pasargad pentru a admira mormantul lui Cirus cel Mare. Doar faptul ca stai in fata monumentului, si acum dupa 2.000 de ani impune respect, un respect pe care l-a avut si Alexandru cel Mare cand a trecut tara prin sabie invingandu-l pe Darius si despre care voi povesti mai tarziu.

Punctul forte a fost Isfahan – orasul gradina cu palate, poduri, bulevarde largi pline de verdeata si cu a 3-a cea mai mare piata publica din lume. A urmat Hamedan, superbul oras-statiune de munte unde aerul este respirabil si racoros.

Mi-au placut muntii Iranului – ZAGROS (ce traverseaza tara de la nord la sud) si ELBURZ (de la este la vest), semeti si cu zapezi in nord pana primavara tarziu. Am mers pana aproape de granita cu Irak la Kermanshah pentru a vedea basoreliefurile sapate in stanca de dinastia Sasanida la Taghbostan si a-l vedea pe Darius la Behistun.

Mi-au placut apusurile rosiatice cu muntii la orizont si cu un peisaj de vestul salbatic.

OAMENII

Oamenii au fost una dintre componentele ce au adus deliciul calatoriei: prietenosi, curiosi, religiosi unii iar altii doar de imagine 🙂 . Am simtit in mesajul tuturor celor cu care am vorbit (si intamplarea a facut ca toti cei cu care vorbeam sa fie cu studii superioare) un regret si o acuza adusa istoriei in legatura cu ce li s-a intamplat din 1979 incoace, cu Revolutia Islamica ce a pus valul peste tara.

Se observa o prapastie imensa intre cei sub 35 de ani si cei peste. Cu noua generatie, Revolutia Islamica si Liderul ei Suprem nu mai au nici un success. Valul este purtat de fete doar de forma, are mai mult aspectul unui fular si cu greu isi pot ascunde pornirile noii generatii ce isi cere drepturile la libertate ca viata sociala, sexuala si informatie. Vorbeam cu ghidul meu si am fost mirat sa aflu ca intr-o tara acoperita cel putin formal de „val” tinerele isi incep viata sexuala la 13-14 ani iar casatoriile se fac dupa bunul plac al tinerilor. Vechile oprelisti religioase sunt efectiv calcate in picioare sau ignorate, cel putin in orase si in clasa sociala educata.

Tinerii si in special fetele sunt foarte educati. Sistemul educational de stat este bun si livreaza absolventi de calitate. Am cunoscut cativa. In ultimii ani, au aparut sute de universitati private (majoritatea in desert, intre orase – acest lucru mi-a atras atentia) ceea ce va conduce intr-un final la o disolutie a calitatii absolventului.

Am avut despre Iran de multe ori o parere preconceputa dar pe care curiozitatea si dorinta de explorare le-au depasit. In articolele urmatoare voi lua pe rand fiecare loc pe unde am umblat si ii voi spune propria poveste.

Travelsmartinfo organizeaza circuite complexe in Iran atat primavara cat si toamna. Detalii despre date de plecare, preturi si conditii, puteti gasi AICI.