IRAN – Yazd (partea III)
Dimineata devreme am plecat din Shiraz cu destinatia YAZD. Un drum de aproape 450 de km din care mai mult de jumatate prin desert. Intre cele 2 orase exista autostrada (de fapt toate orasele sunt legate prin autostrazi), cele doua sensuri de mers in unele locuri fiind atat de indepartate una de alta incat nici macar nu vezi sensul de mers opus.
Locurile unde poti opri sa mananci intre Yazd si Isfahan sunt putine si foarte „locale” 🙂 dar sunt interesante pentru ca poti sa interactionezi cu localnicii in locuri mai putin turistice.
Pe drum, monotonia a mai fost intrerupta de 2 obiective:
Am oprit sa vedem unul dintre cei mai vechi arbori din lume (conform National Geografic si altor site-uri de stiinta este in top 3), un chiparos ce se afla in localitatea Abarqu si a carui varsta depaseste 3.000 de ani. Oprirea a fost si o buna ocazie de a vedea o asezare in desert neinclusa pe traseele turistice.
O alta oprire a fost pentru a vedea un „yakhchal” – adica un depozit de gheata. Forma sa conica permite circulatia aerului in interior astfel incat sa pastreze o temperatura scazuta. Yakhchal-ul fost utilizat in trecut pentru pastrarea ghetii ce se depozita acolo iarna si care nu se topea pana primavara tarziu. Depozitul de gheata era un bun colectiv al comunitatii locale.
Am ajuns in Yazd dupa masa. Yazd este capitala provinciei cu acelasi nume si are in jur de 1,1 milioane de locuitori. Spre deosebire de celelalte orase din sud, Yazd se bucura de rezerve de apa de unde sunt alimentate sistemele de irigatii din regiune.
Piata centrala a orasului unde se afla si bazarul este intr-o forfota continua.
Un alt lucru pentru care este cunoscut Yazd este reprezentata de practicantii religiei zoroastriane – zoroastrismul. Zoroastrismul este o religie veche ce s-a nascut in Asia Centrala si ale carei idei de baza sunt credinta in dualitatea si lupta continua intre bine – rau si care venereaza focul considerat a fi simbol etern divin. Religia a fost fondata in urma cu aproape 4.000 de ani si se bazeaza pe invataturile lui Zoroastru ce recunostea ca divinitate pe Ahura Mazda. In prezent in Yazd traieste o comunitate de 23.000 de locuitori ce inca practica aceasta religie.
Unul dintre monumentele ce s-au pastrat din zoroastrism sunt Turnurile Tacerii Dakhmeh. Locul este un cimitir antic unde funeraliile urmau intru totul procedura ceruta de religie. Corpurile nu erau ingropate in pamant (elementele naturii – pamant, apa, aer fiind considerate sacre si de neatins de un cadravru) ci erau tinute o zi pentru a fi imbalsamate si curatate apoi erau urcate in turnurile tacerii. Aceste turnuri au in interior o platforma deschisa unde era pus corpul si lasat in voia vulturilor care isi faceau treaba pana la capat. Turnurile Tacerii erau construite la marginea oraselor din motive sanitare.
Un alt simbol al zoroastrismului a fost vizita la Templul Focului – Asteshgah. M-a impresionat prin simplitate, prin focul etern ce arde in interiorul templului si prin simbolul religiei – faravahar – un vultur cu aripile deschise, fiecare aripa avand 3 randuri de pene ce simbolizeaza faptul ca daca gandesti, vorbesti si actionezi pozitiv ai toate sansele sa fii purtat in sus si sa evoluezi ca om si o coada indreptata in jos, tot cu 3 randuri de pene, ce simbolizeaza ca daca gandesti, vorbesti si actionezi in sens negativ vei fi tras in jos asemenea pozitiei cozii.
Cazarea in Yazd a fost intr-o locatie superba, traditionala, un han – hotel cu o curte interioara unde canalele si bazinele cu apa si vegetatia te faceau sa uiti de desertul si praful de afara.
Dimineata am plecat sa vizitam centrul vechi al orasului ce include Moscheea Jameh – construita in sec 12 si care este inca folosita. Moscheea este impresionanta. De la decoratiunile exterioare cu placi albastre si motive florare pana la interiorul sobru, cu un aer ce ii arata vechimea.
Moscheea este situata in partea veche a orasului, unde casele din caramida si amestec de lut si paie se insira deoparte si de alta a stradutelor acoperite. Se spune ca motivul pentru care acoperirea strazilor a devenit un obicei provine din perioadele de invazie (in special invazii mongole). Astfel, locuitorii unei case puteau sa scape mai usor atunci cand o casa era atacata deoarece treceau mai usor in partea cealalta pe acoperisul strazii si deoarece se impiedica accesul facil al invadatorilor calare, strazile fiind inguste si joase. Un alt motiv pentru care strazile sunt acoperite este pentru a asigura o temperatura comfortabila.
Am remarcat de asemenea design-ul portilor de la intrare in case: facute din lemn si cu manere diferite – pentru femei sub forma de inel, usor de manuit iar pentru barbati sub forma unui ciocanel. In functie de zgomotul facut de manerul folosit gazda stia daca la usa se afla o femeie sau un barbat si in functie de acest lucru usa era deschisa ca atare: de barbat sau de femeie.
Pe drumul catre Isfahan am mai oprit intr-un loc ce initial nu era trecut in program: MEYBOD – o localitate mica (cu aproximativ 60.000 locuitori). Oraselul este situat la 7 km de la autostrada ce leaga Yazd de Isfahan, este o localitate tipica de desert dar a avut multe sa ne dezvaluie:
Castelul Narin care este unul dintre cele mai vechi castele din Iran si dateaza din perioada sasanida;
un caravansarai transformat astazi intr-o oaza de odihna, restaurant si multe locuri unde sa stai la umbra 🙂 ;
un oficiu postal vechi unde a fost interesant sa ved em cum circula posta cu sute de ani in urma – in acele locuri se schimbau caii ce duceau corespondenta si era amenajat un loc de odihna pentru carausi dar si pentru cai. La plecare din Meybod am trecut pe la un porumbar – da, este locul unde se cresteau porumbeii in trecut. Avand forma cilindrica iar pe interior mii de cuiburi agatate de pereti, locatia era casa pentru mii de porumbei.
Ca o concluzie, Yazd si oamenii sai sunt mult mai religiosi decat cei din Shiraz. Acest lucru este vizibil si pe strada unde nu mai inatalnesti aceleasi priviri prietenoase ca in Shiraz. Yazd este un oras mai „verde” si cu o clima mai blanda, facand regiunea perfecta pentru culturile agricole.