MADAGASCAR: Ambalavao si Valea Tasaranoro (IV)
Ziua 6. Din nou la drum. Dupa ce am poposit dimineata un pic pe terasa „belle vue” din Fianarantsoa pentru a vedea orasul de sus, ne-am continuat drumul spre sud.
Peisajele au devenit mai largi, intinse si in departare incepeau sa se vada primele varfuri bolovanoase din masivul d’Iandrambaky. Imaginile cu campii intinse, marginite de munti de granit vor fi ceva comun in urmatoarele zile.
Prima localitate in care am oprit a fost AMBALAVAO – numit si „capitala zebu” datorita targului care se tine aici si unde sunt aduse mii de vite zebu in fiecare miercuri si joi. Noi am ajuns pe la pranz, negustorii de vite incepand deja sa „impacheteze” marfa. De fapt, pe drum, in timp ce ne apropiam de oras se vedeau deja turmele de vite ce paraseau regiunea. Data viitoare nu vom mai intarzia! 🙂
Oraselul este un bun punct de aprovizionare pentru cei ce viziteaza Rezervatia Andringitra si Tsaranoro, fiind ultima localitate unde mai gasesti cateva magazine. Ambalavao este renumit si pentru atelierele in care populatia Antaimoro fabrica un tip de hartie-carton din scoarta copacului avoha. Scoarta este inmuiata si fiarta in apa, apoi este batuta cu niste ciocanele pana ce fibrele sunt rupte. Peste materialul rezultat si care are consistenta unui aluat se adauga din nou apa pana se obtine o pasta care este apoi intinsa pe niste tavi mari pe care se pun diverse petale si frunze de flori. In final tavile sunt puse la uscat rezultand o hartie ce are imprimata petalele de flori. Hartia este folosita pentru a face plicuri si carti postale. In foto 1se poate vedea arbustul ahova.
Un alt punct de interes in Ambalavao sunt fabricutele de matase. Am vizitat una si am observat ca procedeul de obtinere a matasii e complet diferit fata de ceea ce stiam din Asia. Gogoasele de viermi de matase (cele salbatice sunt gri iar cele crescute in ferma sunt albe) sunt intoarse pe dos si apoi fierte in niste cazane pana ce se obtine un amestec de fibre. Pasta respectiva este apoi rasucita (identic cu obtinerea firului de lana cu fusul) cu mana rezultand un fir gros. Din firele obtinute se fac apoi tesaturi. Dupa cum ziceam, este diferit fata de procedeul din Asia, unde din fiecare gogoasa se extrage firul subtire ce poate atinge pana la 1 km. Tesaturile obtinute sunt diferite ca si consistenta fata de ceea ce suntem noi obisnuti si cunoastem ca fiind „matase”.
Dupa ce am invata cum se face hartia din scoarta de avoha si firele de matase, din nou la drum. Nu pentru mult timp deoarece la 10 km de Ambalavao se afla rezervatia ANJA, situata la poalele a trei munti – bolovani imensi („trei surori”). Rezervatia este gestionata de catre comunitatea locala si pe o suprafata relativ mica poti observa in salbaticie lemurii cu coada inelata si cu ajutorul ranger-ului cateva specii de cameleoni.
Din acest loc, pentru o zi vom fi intr-o salbaticie si o liniste totala. Din rezervatia Anja ne-am mai continuat drumul pe RN7 vreo 30 de km pana in dreptul localitatii Vidia, de unde am cotit la stanga pe un drum fara asfalt inca 20 de km pana in Rezervatia TSARANORO si lodgia unde am fost cazati – Camp Catta. Primii 15 km au putut fi parcursi relativ usor cu autocarul nostru dar din localitatea Vohitsaoka, un sat uitat de lume, am fost transbordati in jeep-uri 4×4 pana la lodgia Camp Catta.
Lodgia unde am fost cazati are una dintre cele mai inspirate si feng-shui pozitionari pe care le-am vazut: in spate masivul pietros Tsaranoro, padurea iar in fata valea cu acelasi nume si piscina.
Am ajuns la Camp Catta la apus, moment perfect pentru a surprinde culorile pe care le capata stancile sub razele soarelui, culori care provin de la speciile de licheni ce cresc pe stanci si de la oxizii diverselor metale.
Camp Catta se integreaza perfect in natura, are 12 bungalow-uri din piatra si lemn si locuri protejate unde se pot amplasa corturi. Lodgia are un concept integrat de cazare in conditii excelente si sunt incluse in pretul cazarii serviciile oferite de rangeri pentru cei doritori de trekking sau alte aventuri montane (salt cu parasuta, alpinism). Aici nu exista internet iar curentul electric este produs de un generator care se opreste la ora 22 🙂 si mai porneste a doua zi la ora 17.
Sunt mai multe trasee care se pot face in jurul celor trei masive pietroase (Tsaranoro – alt. 1910 m, Cameleon – alt. 1538 m si Dondy – alt. 2195 m) dar pentru ca noi am avut la dispozitie doar jumatate de zi am ales un traseu de 4 ore prin „padurea secreta” si deoarece ne-am miscat repede am reusit sa ajungem si la piscinele naturale. Oricum, recomand sa se stea cel putin 2 zile in aceasta locatie superba. Noi am fost cam pe fuga 🙂 .
Traseul nu este dificil, se merge in principal prin padurea si pajistile de la poalele muntelui si este o buna ocazie pentru a observa din nou lemuri, cameleoni si specii de plante folosite in medicina traditionala a triburilor locale. Am aflat ca pentru un luciu mai bun la unghii este bine sa le freci cu frunzele asemeni unui smirghel de „sand paper” – foto 3, daca ai tensiune arteriala te poate ajuta planta din foto 4 iar daca iti place gingasia – amaryllis din foto 1 este perfecta. Pentru a umple peisajul, pe traseu si-a mai facut aparitia din cand in cand cate un lemur cu coada inelata.
La baza muntelui se afla piscinele naturale si aici am fost asteptati de catre copilasii din satele vecine ce ne ofereau spre vanzare diverse obiecte traditionale lucrate manual.
Chiar daca am plecat dimineata la 7 pe munte soarele a fost foarte puternic dar alternanta padure – luminis a facut ca totul sa fie ok. Referitor la soare si lemuri, as aminti ca merita un pic de efort pentru a te trezi dimineata ca sa vezi grupurile de lemuri stand in pozitia sezut pe pietrele din jurul cabanei, cu fata la soare.
Ziua petrecuta in Valea Tsaranoro si Camp Catta au fost printre „top experiente” din Madagascar. Conditiile de cazare si logistica excelente intr-un peisaj care te lasa fara cuvinte.
Povestea continua … 🙂 !
