Mexic, ruta maya (2)
Mexico city ne-a plăcut foarte mult, iar Teotihuacan cu piramidele sale, ”extrem de mult”. Tot ceea ce am văzut în cele patru zile va fi înzecit îmbogățit cu experiențe de pe ruta Maya. 2200 km din Mexico City până în Cancun, trecând prin cele mai tari experiențe și locuri istorice ce poate să le ofere Mexicul.
Ieșirea din Mexico City, uriașa metropolă nu se face ușor, dar odată aflați pe autostrada care ne ducea către Puebla, pe partea dreaptă se vede fumegând vulcanul Popocatepetl. Perioada în care am vizitat Mexicul a coincis cu o creștere a activității vulcanice.
Înainte de a ajunge în Puebla am mai oprit într-o localitate mică – Santa Maria Tonanzintla unde am văzut una dintre cele mai frumos ornamentate biserici din Mexic. Ornamentele reprezentate de figurine din porțelan te lasă fără cuvinte. De asemenea, fiind perioada imediat după crăciun, întreg orășelul era împodobit cu ghirlande multicolore ce amintesc de fiestele ce se țin în aceste perioade ale anului.
Imediat după această oprire am intrat în Puebla – orașul care mie mi-a plăcut cel mai mult în Mexic. Curat, clădirile construite din calcar, parcuri frumoase, oameni relaxați, obiective culturale diverse. Orașul mai este cunoscut și sub numele de ”Puebla de Los Angels”, cele mai importante obiective ce am reușit să le vedem în scurta oprire fiind: Catedrala Fecioarei Maria, Piața viu colorată, Parcul central al orașului, Biserica San Francisco, Biserica San Cristobal, toate fiind monumente de o frumusețe fără egal.
Din Puebla, oraș de câmpie așezat într-o zonă cu o vegetație destul de bogată, peisajul a început să se schimbe dramatic într-un deșert muntos pe măsură ce ne apropiam de Oaxaca. Au început să apară dealuri cu pietriș, acoperiți cu vegetație de cactuși de toate felurile și care ne-au impresionat prin mărimea și formele lor. Chiar am oprit lângă unii pentru a face niște poze 🙂
Spre seară am ajuns în Oaxaca, capitala statului cu același nume, situat într-o zonă de deșert. Împrejurimile orașului Oaxaca sunt foarte bogate în vestigii istorice și monumente. Amintesc: Monte Alban și Mitla, printre cele mai vizitate și care dețin cele mai bine păstrate situri arheologice. Să revenim la oraș – clădiri în stil baroc spaniol, un zocalo (piața centrală) cu o catedrală superbă, terase peste tot unde după lăsarea serii încep fiestele. Oaxaca a fost primul loc în care am mâncat greieri prăjiți, sărați și umeziți un pic cu lămîie. Ne-am plimbat pe străzile multicolor luminate, am stat la una dintre nenumăratele terase din zocalo și am privit spectacolele de stradă. A fost o experiență foarte frumoasă. Chair dacă zona și Mexicul îm general necesită unele măsuri sporite de vigilență și securitate, aici ne-am simțit perfect.
Dimineața devreme, pentru a evita căldura și arșița soarelui am plecat în apropierea orașului pentru a vizita cele două obiective majore:
Monte Alban – este o așezare unde au trăit zapotecii cu peste 1000 de ani înainte de venirea spaniolilor în 1521. Numele așezării vine de la numeroasele specii de arbori cu flori albe ce împrejmuiesc zona. Orașul vechi era foarte bine organizat, cu ziduri, piețe, canale de irigații și locuințe pentru oamenii de rând. Cetatea este situată în vârful unui deal, priveliștea asupra împrejurimilor fiind superbă, iar în depărtare se poate vedea Oaxaca.
Mitla este al doilea sit ca importanță istorică după Monte Alban, fiind cunoscut ca și centru religios, în timp ce Monte Alban era un centru politic.
Cetatea din Mitla, foarte bine păstrată, a fost construită tot de către zapoteci. Cele două obiective ale zonei: vechea biserică San Pablo și Palatul se ridică impunător deasupra întregului sit și te invită să le vizitezi.
Tot în acea zi, prin împrejurimile orașului Oaxaca am mai văzut la o distilerie cum se fabrică mezcali și tequila din agave. Agavele sunt cultivate pe câmp, când ajung la maturitate sunt scoase din pământ și tăiate frunzele astfel încât să rămână doar rădăcina. Apoi, rădăcinile sunt puse în grămezi, acoperite cu cărbuni și încălzite la foc mocnit, asemeni modului în care se fabrică cărămida arsă. După o perioada sunt puse în butoaie pentru a fi lăsate să fermenteze, asemeni borhotului. Urmează procesul de distilare identic cu modul de fabricare al țuicii la noi. Mezcali este un produs inferior tequilei, fiind mai slab alcoolic și cu un gust de plante mai pronunțat.
Nu poți să te întorci în oraș fără sa vezi unul dintre cei mai vechi copaci, de fapt un chiparos, din lume: 2000 de ani, 42 de metri înâlțime, 58 metri circumferința și 14 metri diametru. Se află într-o localitate frumoasă, cu multă verdeață, în ciuda deșertului din împrejur: Santa Maria el Tule.
Seara, întorși în oraș am vizitat un atelier unde se fabrică ciocolata originală de Oaxaca. După cum știți, ciocolata a fost ”inventată” în Mexic, cacao fiind una dintre plantele ce i-o datorăm acestei țări. Oaxaca este renumită și pentru ciocolata ce se fabrică aici.
Dimineața am plecat către San Cristobal de las Casas, în povincia Chiapas. Drumul a fost o adevărată aventură, mai ales că pe drum am avut o super croazieră plină de aventuri în Canionul Sumidero. De ce aventuri? Pentru că bărcile cu care am plecat navigau cu 75km/h printre buștenii ce coborau pe apa pentru a fi prelucrați în gatere; pentru ca în râu erau crocodili; pentru că la întoarcere, pe un întuneric beznă farurile bărcii s-au stricat iar combinația crocodili și buștenii de care te puteai lovi nu ne încânta prea tare …
San Cristobal de las Casas a fost cel mai ”mexican” oraș vizitat din tot Mexicul. Hotelul ”Casa Mexicana”, piața orașului și satele mayașe din împrejur au fost niște experiențe uimitoare.
În apropiere de oraș, respectiv la 11km (San Juan Chamula) și 8 km (Zinacantan) sunt două sate în care trăiesc urmași ai vechilor mayași. Ce îi separă și diferențiază? Primii poartă haine închise la culoare, de lână, în timp ce cei din al doilea sat au hainele împodobite cu tot felul de efecte florale. În primul sat am trăit experiențe de miros de neuitat când am intrat în biserica lor, în timpul unei zile de târg aglomerate.
Tot în apropiere de San Cristobal de las Casas se află Cascada Aqua Azul și Cascada Misol Ha, un spectacol al naturii.
La sfârșitul zile, pe 31 Decembrie am ajuns în Palenque. Vă puteți imagina un loc mai superb pentru un sfârșit de an decât exoticul și misteriosul Palenque?
Apropierea de Palenque a coincis cu intrarea în junglă. Totul indica acest lucru: vegetația, aerul umed precipitațiile, ceața dimineața. Complexul de temple din Palenque este efectiv în junglă, și încă sunt multe alte vestigii nedescoperite datorită vegetației și reliefului. Cele mai importante obiective ale complexului: Palatul, Grupul Nordic, Templul de la Cruz Foliada, își dezvaluie vizitatorilor siluetele de piatră printre aburii ce ies din jungla tropicală.
Palenque, cu aerul său misterios, cuprins de junglă m-a făcut să mă simt încă o dată foarte norocos că am reușit să ajung acolo.
Din Palenque drumul nostru a continuat către Marea Caraibelor intrând în regiunea Yucatan, atât de bogată în istorie și monumente impresionante. Orașele prin care am trecut: Campeche, Merida, Uxmal, Chichen Itza și Cancun.
În Campeche am ajuns seara târziu, așa că nu am reușit să vedem pre multe. Dimineața însă, orașul s-a dezăluit: cândva complet înconjurat de ziduri pentru a nu fi jefuiți de pirați, astăzi încă mai păstrează urmele istoriei sale glorioase. Clădirile viu colorate, majoritatea în stil colonial, un centru vechi cu zocalo, catedrală și un muzeu de arheologie foarte bine dotat sunt câteva dintre locurile pe care trebuie să le vezi.
Am continuat spre Uxmal (traducerea din maya înseamnă – construit de trei ori), locul unor importante monumente istorice, la concurență cu piramidele de la Chichen Itza. Uxmal este mai putin vizitat decât Chichen Itza, dar rolurile jucate în cadrul imperiului maya sunt aproape identice. Piramidele și templele de la Uxmal se ridică din junglă, spectacolul oferit dacă urci pe ele meritând tot efortul. Dacă ești pasionat de cățărat ai face bine să urci aici deoarece la Chichen Itza este interzis.
Următoarea oprire a fost în Merida, un frumos oraș colonial, cu o viață culturală bogată. Specific orașului sunt trăsurile ce se întrec pe străzile orașului printre claxoanele autobuzelor și mașinilor mici. Piața centrală numită Piaza Mayor, Casa de Montejo și Catedral de Merida sunt alte câteva locuri de admirat.
La ieșire din Merida, o dilemă, deoarece ambele locuri erau importante. Normal că nu le-am ratat pe niciunele 🙂
Prima dată am tras dreapta și apoi am revenit la autostradă pentru destinația finală.
Chichen Itza, una dintre cele 7 noi minuni ale lumii, este cel mai maiestuos sit arheologic din ruta maya și toată peninsula Yucatan. Spre deosebire de mesajele transmise prin sculpturile de la Palenque și Uxmal, în care mayașii sunt prezentați ca un popor pașnic, aici avem scene de război și monumentele au o structură militară. Situl are peste 100 km pătrați din care doar 9 se pot vizita. Templul Kukulkan este cel mai vizitat sit din complex datorită legăturilor sale cu fenomenele astronomice (vestirea echincțiului). Simbolul stilizat al șarpelui cu pene este de asemenea vizibil pe toate scările și la intrările monumentelor.
Destinația finală a fost Cancun, plaja cu nisip alb și apă turquoise, o destinație binemeritată după cei 2200 de km parcurși. Cancun este o zonă turistică foarte dezvoltată fiind destinația preferată de vacantă pentru nord americani și în special pentru puștii de liceu. Motivul este simplu: aici nu există interdicții legate de vârstă pentru alcool, clubbing și altele. Recomand cu căldură să evitați perioadele în care liceele americane au vacanțe, altfel te simți ca în Costinești….poate pentru unii este bine 🙂
Zona de hoteluri din Cancun face parte din așa numita Riviera Maya. Zona de resorturi a început să fie dezvoltată din 1970, în prezent având peste 3,5 milioane de turiști anual. Aici găsești toate hotelurile posibile și imposibile și pentru toate buzunarele.
Și … am ajuns la final. Experiența mexicană a fost o ”lifetime experience”. Ne-a plăcut totul, de la oameni, mâncare și locuri până la organizare. Am avut unul dintre cei mai buni ghizi locali – Jorge, devotat grupului. Mexic este o țară foarte complexă. Noi am reușit să vedem doar jumătate – de la Mexico City spre Yucatan, întradevăr, cea mai importantă parte. Nordul este și el spectaculos, chiar dacă nu impresionează prin istorie, dar natura este la ea acasă. Sigur trebuie să ne întoarcem și pentru a vedea și cealaltă regiune a țării.
