Myanmar. INLE lake – o viata pe ape (III)

Am continuat circuitul prin Myanmar spre est si am schimbat zonele urbane aglomerate si pagodele de aur, de care intre noi fie vorba ne cam saturaseram, cu munti, lacuri si viata rurala cu legendele si povestile ei.

Ca sa ajungi aici, chiar daca distanta din Mandalay este mica (225 km pe sosea) cel mai safe si rentabil este sa iei un zbor local de jumatate de ora altfel risti sa petreci pe sosea peste 5 ore. Zborul in sine cu liniile aeriene locale este o experienta amuzanta care incepe inca de la imbarcare 🙂 . Am ajuns pe aeroportul din Heho care deserveste regiunea, cu Yangon Airways.

Triburile Pa-o

Heho se afla in statul Shan iar populatia peste care dai aici se numeste – „Pa-O” – grupul etnic al doilea ca marime din stat, numarand peste 2 milioane de locuitori. Ghidul pe care l-am avut facea parte si el din triburile Pa-O, oameni ai muntelui, cu turbane pe cap, iuti, robusti, mandri de ei si de legendele care le descriu originile. Se spune ca tribul se trage dintr-o femeie dragon venita de peste munti, din China, care a reusit sa-si ascunda originea si a ademenit un localnic pentru a se casatori cu ea. Ramasa insarcinata, cu timpul pielea ei a inceput sa naparleasca asemeni serpilor iar pentru a nu da de banuit a decis sa-si paraseasca sotul … dar nu inainte de a lasa in urma ei doua oua din care ulterior au iesit un baiat si o fata – strabunii Pa-o.

Din avion in piata

Cel mai bine cunosti oamenii urmarindu-le viata de zi cu zi si unde poate fi mai bine decat la piata 🙂 Din aeroport, in drum catre Pindaya, ghidul a avut inspiratia sa ne opreasca la piata … ca tot era zi de mare taraboi 🙂 Aici, ne-am facut loc printre cai si carute, carne de pui transata, mancare gatita pe loc, legume si peste uscat al carui miros iti „usca” narile si fructe. Oamenii pe care i-am observat erau total diferiti si cu trasaturi mai ferme, robuste, comparativ cu populatia din zonele joase de unde am venit.

Pe INLE lake

De la aeroport pana la Nyaung Shwe – orasul poarta de intrare pe lac sunt cam 30 de kilometri. In Nyaung Shwe stau majoritatea turistilor care viziteaza regiunea, oferta de cazare pentru toate buzunarele explodand in ultimii ani. Pentru cei doritori de ceva mai aparte sunt resorturi pe lac, departe de aglomeratia oraselului. Tot de aici se iau barcile cu motor pentru a vizita lacul sau pentru a ajunge la resorturile de pe lac. Primii 5 km sunt un canal de acces catre lac si un bun loc de intrecere intre barci 🙂

INLE lake isi intinde apele pe aproximativ 115 km patrati si are 22 km lungime si 10 km latime intre punctele sale extreme. Nu este un lac nici mare nici mic (adancimea maxima este de 4 metri) dar este locul in traiesc peste 70.000 de oameni, majoritar fiind populatia Intha pe alocuri amestecata cu Pa-o, Danu si Kayah.

Am stat la Inle Resort & Spa – un luxury resort in care am ajuns spre seara. Vremea inchisa, plumburie ne-a aratat un sfarsit de zi pe un lac care oferea o priveliste ireala, bacoviana.

Sate si mestesuguri

Pentru vizitarea lacului am avut la dispozitie intreaga zi urmatoare si am avut noroc ca a inceput sa ploua abia cand ne-am reintors la hotel, spre seara. Imbarcati dimineata cate 4 persoane in barcile cu motor amenajate comfortabil cu scaune, umbrele si paturi am plecat catre satul plutitor Nampan si gradinile sale plutitoare. Micile localitati de pe ape si-au capatat porecle de pe urma a ceea ce cultiva: satul rosiilor, fasolei, castravetilor … Metoda de cultivare este ingenioasa: se aduc suprafete de pamant cu rasaduri de la tarm si se alipesc una de alta creand adevarate insule plutitoare. Se fixeaza in sol cu niste tepuse pentru a nu pluti in deriva. In mijlocul gradinilor de legume sunt amenajate turnuri din bambus pentru a observa recoltele si pentru … a face fotografii 🙂

Nampan este una dintre cele mai reprezentative asezari de pe ape. Case pe piloni, porci crescuti pe ape iar posta si scoala sunt tot pe ape. Strazile sunt inlocuite cu canale si din loc in loc vei traversa adevarate intersectii 🙂

Am vizitat in timpul periplului pe canalele satului mai multe ateliere mestesugaresti, lucrarile traditionale in lemn si metal fiind principala sursa de venit a locuitorilor. Astfel, am vazut o fierarie in care metalul se bate la cald pe nicovala, un atelier de argintarii si o tesatorie unde lucrau femei cu gatul lung din tribul Padaung. Am mai trecut pe la atelierul unde se construiesc barcile din lemn, un „must have” aici si am aflat ca pretul lor s-a dublat in ultimii ani ajungand la 2000 usd … aviz amatorilor 🙂 Tot aici am invatat cum se construiesc si folosesc vestitele cosuri ale pescarilor … atat de fotografiate.

Un atelier unde se fabrica vestita hartie „shan” obtinuta din scoarta de dud, mi-a atras atentia, eu mai vazand asa ceva in Madagascar. Scoarta de la copac este maruntita si fiarta pentru a inmuia fibrele si apoi acestea sunt batute cu un ciocan pana se rup. Se amesteca cu apa iar pasta obtinuta se intinde pe o sita. Apa se scurge, ramanand doar pasta cu fibre care se va usca.

Deoarece in drum era si o fabrica de tigarete „cheroot” am oprit sa vedem despre ce este vorba. Fabricate „life”, procesul este ingenios si necesita un pic de dexteritate. Parca au imprumutat ceva din atelierele cubaneze dar ma indoiesc ca au avut vreodata sansa ca cele doua populatii sa se intalneasca 🙂 . Tutunul maruntit si amestecat cu tamarind si miere este infasurat in frunze de thanal-phet (un copac local).

Indein este o alta asezare, faimoasa prin pagodele vechi de aici, grupate in doua zone: Nyaung Ohak – un grup de pagode vechi, intr-o stare destul de precara, cu sculpturi inspirate din mitologie si Shwe Inn Thein – pagode aflate in varful unui deal. Vechimea acestora este remarcabila (unele sunt din secolul 14) si au fost construite de regii Narapatisithu si Anawrahta.

Am luat pranzul in satul Ywama, avand in fata pagoda Phaung Daw Oo. Asezarea este recunoscuta prin piata sa plutitoare, atelierele cu mestesugari si bineinteles pagoda amintita si considerata a fi cel mai sfant loc din statul Shan. Altarul pagodei are cinci statui Buddha din aur si alaturi o barca din aur, identica cu cea folosita de regele Alaung Sithu in timpul calatoriilor prin tara. Aici vin in pelerinaj budisti din toata tara.

La intoarcere am vizitat in graba (datorita ploii care parea iminenta) manastirea de lemn Nga Hpe Kyaung. Aflata pe lac si avand ca piesa de rezistenta sala de meditatii cu decoratiuni si sculpturi din lemn, manastirea era faimoasa pentru spectacolele de sarituri oferite de pisicile dresate de calugarii de aici.

Cele doua zile petrecute pe lac au fost ceva deosebit cu experiente inedite. Inedita a fost si fotografierea pescarilor care apar „intamplator” si care arunca cosul doar daca primesc ceva in schimb … se pare ca in ultimul timp este mai rentabil sa fii pe post de recuzita decat sa pescuiesti 🙂