Nicaragua, Leon de Nicaragua (ziua 7)
Leon de Nicaragua
Leon de Spania este un oras mic, dragut si plin de istorie. Un model potrivit pentru oraselul Leon din Nicaragua, caruia i-a fost nash.
Leon cel nicaraguan are o singura strada mare si principala, pe care se insira (aproape) toate cele 14 biserici ale comunitatii. Si cam toate obiectivele turistice pe care ai posibilitatea sa le admiri si vizitezi. Culoarea locala, insa, agitatia, haosul si “la vida loca” – viata nebuna pe care te astepti sa o gasesti in Nicaragua – aici le gasesti!
Primul meu impact cu orasul?
Plimbarea cu bicicleta cu atas: o ricsa impinsa de o bicicleta. Cu care am ajuns de la autogara la hotel
, tinandu-mi cu greu valiza la picioare (sa nu cada) si zambetul pe buze (sa nu devina hohot de ras).
Prima si prima atractie turistica admirata, cu vedere pe stanga bicicletei: biserica roz ca un tort de martipan. Cu creneluri si pereti roz, impodobiti cu basoreliefuri multicolore. Sweet, sweet! Desi numele bisericii cu pricina iti lasa un gust amar: El Calvario (Biserica Calvarul).
Ea reprezinta, de altfel, chiar capatul strazii principale a orasului, de unde ajungi in piata locala… cat ai zice “cel mai bun papa din Nicaragua”. Nu ca se lauda localnicii, dar am degustat branza locala si carnea de vita si putem confirma!
Iar piata pestrita si zgomotoasa nu putea fi asezata mai strategic decat… in spatele catedralei, nu?! Ca sa iti potoleasca enoriasii foamea de mancare, inainte de a-si potoli foamea spirituala.
Catedrala din Leon.
Nu cred sa mai fi vazut ceva atat de urat care sa ma fascineze atat de tare!
Un cub enorm din piatra vopsita in alb. Cu forme greoaie, de pietroi neslefuit.
Si, totusi, dupa ce am stat o ora in piateta centrala din fata ei, privind-o, am inteles.
Farmecul catedralei vine din detaliile infime.
Din cele 4 coloane sub forma de giganti care sustin clopotele.
Din felul in care lumina apusului cade pe curbele albe ale marginii sale superioare.
Din sculpturile de pe frontispiciu.
Din cei 2 lei bej, care te intampina semeti la fiecare dintre cele 3 intrari ale catedralei.
Din contrastul fantastic pe care albul peretilor sai il face cu cerul albastru, cu nori albi si gri.
Din privelistea panoramica oferita de acoperisul sau alb asupra orasului multicolor si a vulcanilor din jur (Momotombo cel gri, Talika cea rosie, Cerro Negro cel negru… uriasul si indepartatul San Cristobal…).
Din spectacolul uman care se desfasoara chiar sub ochii mei in fata catedralei:
localnici grabiti. Palcuri de studenti iesiti de la cursuri din universitatea orasului. Primaria strajuita de 2 papusi enorme, la 2 pasi de mine. Vanzatori ambulanti de sucuri, zdrobindu-si blocurile de gheatza in csutarea musteriilor, cu tonetele lor pe roti, vopsite cu lozinci religioase.
Am tot ratacit pe strazile Leonului pana la apus si mult dupa aceea. Biserica La Merced. Casa de cultura. Universitatea. Muzeul Revolutiei. Biserica San Francisco. Strazi in panta. Relaxare latino. Muzica latino, data la maxim prin toate magazinele si cafenelele modeste.
Noapte buna, Leon. Noapte buna Nicaragua, Leon de Nicaragua (ziua 7). Un orasel ca o poarta deschisa catre drumetiile pe vulcanii care ma asteapta maine.
