NORMANDIA – O zi pe plajele debarcarii

Este unanim recunoscut de catre toti istoricii faptul ca ceea ce s-a intamplat in Normandia pe plajele debarcarii in 6 Iunie 1944 a insemnat cea mai mare si spectaculoasa operatiune militara combinata de „desant” (amfibii si aviatie) a tuturor timpurilor. In acea zi, peste 156,000 de soldati britanici, americani, canadieni, polonezi si danezi, unii parasutati din avioane altii adusi cu fregate si amfibii, au debarcat in mai multe zone de plaja aflate pe o fasie de peste 100 de km intre Ouistreham si Quinéville. Scopul era unic si decisiv pentru viitorul Europei: eliberarea din teroarea nazista.

Distrugerea obiectivului de aparare nazist, care pe buna dreptate purta numele de „Hitler’s Atlantic Wall„, a fost indelung planificata prin ceea ce s-a numit operatiunea „Overlord”.

In timpul periplului prin Normandia de la est catre vest, am rezervat o zi intreaga pentru parcurgerea intregului traseu istoric. Cu un pic de efort, aceeasi ruta se poate face si intr-o excursie de o zi lunga, cu plecare din Paris. In cazul in care vii din Paris pentru o zi, cu siguranta nu vei putea parcurge intreaga ruta ci va trebui sa te multumesti cu 2-3 locuri. Pare simplu de vizitat si ai impresia ca nu-ti va lua mult un obiectiv dar odata ce pasesti acolo uiti de timp, fiind prins sa descoperi urmele ramase dupa operatiunile dramatice din acele zile.

Pe cele 6 plaje principale unde au avut loc operatiuni militare, au fost amenajate monumente si memoriale iar acolo unde s-au mai pastrat se pot vizita buncare si depozite militare, in unele fiind amenajate expozitii.

Am inceput periplul prin istoria acelei zile cu o vizita la Memorialul Razboiului din Caen – Caen fiind unul dintre orasele care au suferit cel mai mult de pe urma razboiului, germanii avand aici baze militare puternice. Expozitiile din Memorial ne-au oferit o imagine de ansamblu asupra bataliei din Normandia si asupra modului in care viata de zi cu zi a fost influentata si afectata.

Muzeul este situat la marginea orasului Caen, are forma unui buncar iar culoarea cenusie este in ton cu dramatismul a ceea ce urmeaza sa vezi in interior. Memorialul a fost inaugurat in 1988 si a fost proiectata de architectul francez Jacques Millet. In interior, expozitiile sunt impartite in trei sectiuni: Al II-lea Razboi Mondial, Debarcarea si Batalia Normandiei.

Am inceput vizitarea locurilor istorice urmand traseul natural de la est catre vest. 90% din ruta se face parcurgand soseaua D514 cu plecare din Ouistreham aflat la 20 km de Caen. Drumul este superb, un pic ingust pe alocuri si traverseaza micile asezari rurale normande iar pe alocuri trece chiar pe malul oceanului.

SWORD BEACH

Este situata intre Ouistreham si Lion sur Mer, fiind cea mai estica portiune din intreaga coasta pe are au avut loc lupte. Pe Sword Beach au debarcat britanici si francezi in dimineata zilei de 6 Iunie la ora 9.30. Ouistreham este un mic sat pescaresc asezat la inceputul Canalului Caen aici fiind in prezent amenajat un port unde sosesc ferry din Portsmouth. Zona era foarte bine aparata, nemtii construind cate un buncar la fiecare 100 de metri iar pe plajele dintre ele erau ingropate mine si capcane pentru tancuri.

Buncarul principal din care se controlau operatiunile este inca in picioare, fiind unul dintre cele mai bine pastrate de pe intreaga coasta. Cladirea are  o inaltime de 15 metri si sase etaje iar in muzeul amenajat in interior putem vedea pe viu cum arata o astfel de unitate de lupta. In apropiere a fost amenajat Command Museum No. 4, unde sunt expuse povesti despre operatiunile armatei franceze din operatiunile D Day.

Un alt obiectiv din zona este Podul Pegasus – o replica a celui distrus de aliati – si care a fost primul obiectiv cucerit in dimineata acelei zile pentru a-i impiedica pe nemti sa se deplaseze si sa se reorganizeze dupa atacuri.

JUNO BEACH

Juno Beach este urmatoarea plaja situata la 20 de km vest de Sword Beach, in apropierea localitatii Courseulles-sur-Mer. Poreclita si „plaja canadienilor”, aici au debarcat 14.000 de soldati canadieni (Divizia a-3-a) si 6.400 de britanici. Numele plajei vine de la numele sotiei comandantului Michael Dawnay – Juno.

Am ajuns in localitate in timpul desfasurarii festivitatilor organizate de Sarbatoarea Marii, eveniment care are loc in fiecare an in luna August. Am surprins chiar momentul in care cateva  vaporase pline cu localnici, autoritati si preoti se intorceau dintr-o scurta croaziera din larg unde avusese loc ceremonia de amintire a celor care si-au pierdut viata pe mare.

Plaja unde pot fi vazute ramasitele zidului de aparare si unde a fost construit  Centrul Istoric Juno sunt dincolo canalul Seulles. Tot aici, au fost amenajate trasee printre buncare si transeele de pe tarm.

La capatul sectorului de plaja a fost ridicata o imensa cruce – Crucea lui Lorraine – pe locul unde Charles de Gaulles a vorbit pe 14 Iunie 1944 la reintoarcerea sa in Franta dupa 4 ani de exil in Anglia. Charles de Gaulle a parasit Franta dupa caderea acesteia in mainile nemtilor in 1940.

ARROMANCHES BEACH

Portiunea de plaja mai poarta numele si de „Gold Beach” fiind  vizibila chiar de pe soseaua care parcurge tarmul (D514) si pe care am venit dinspre Juno Beach. Aici au debarcat soldati britanici din Divizia 50 Northumbrian pentru a se uni cu cei de pe Juno Beach. Ulterior, aliatii au construit cu materiale si prefabricate din beton facute in UK, portul artificial Mulberry pentru a putea debarca echipamentul militar. A ramas in istorie faptul ca prin acest port artificial au trecut peste 500.000 de tone de echipamente si provizii. Ramasitele razboiului pot fi vazute si astazi in portul din Arromanches, mai ales la reflux, atunci cand apele retrase dezvaluie navele si amfibiile esuate la tarm. Este un spectacol trist si impresionant.

Pe faleza aflata la intrarea in localitatea Arromanches se poate vizita Memorialul Arromaches 360 – unde pot fi vizionate sub o cupola imensa, si cu efecte speciale, proiectii de film despre evenimentele din timpul razboiului. Langa complex a fost amenajat un parc cu sculpturi din metal si panouri cu informatii despre operatiunile debarcarii.

OMAHA BEACH

Mai departe spre vest, urmand soseaua D514, intalnesti in apropierea localitatii Saint Laurent sur Mer cel mai impresionant, emotional si vizitat monument prin care se evoca impresionanta operatiune din D Day: Cimitirul American. S-a ajuns la necesitatea construirii unui cimitir pe Omaha Beach datorita numarului imens de soldati americani din Diviziile 29 si 1 care si-au pierdut viata pe aceasta plaja: 9385 persoane. Complexul a fost deschis in 2007 si a costat peste 30 milioane dolari.

Intregul complex se intinde pe 70 de hectare si este … repet: impresionant. Desfasurat pe faleza de deasupra plajei Omaha, inca de la intrare remarci linistea, curatenia impecabila si o atmosfera de respect printre vizitatori. Nici nu s-ar putea altfel, deoarece primul lucru pe care il vezi este imensul cimitir cu 9385 de morminte ale caror pietre funerare sunt aliniate perfect, intreaga zona fiind cu vedere la ocean si marginita de o liziera cu chiparosi.

Cimitirul este strabatut pe mijoc de o alee care are la un capat o capela iar in partea opusa este Monumentul propriu zis – un ansamblu sobru, unde se poate vedea zidul cu numele celor disparuti si harti cu operatiunea de debarcare.

LA POINTE DU HOC

Continuam drumul pe D514 pana in dreptul localitatii Saint Pierre du Mont, de unde urmam indicatorul spre dreapta, pana la tarmul oceanului. Din parcare se mai merge apoi pe jos cateva sute de metri printre gropile lasate de bombe, pana la tarm. Nemtii au ales acest loc pentru a-si ridica baza de aparare, fiind cel mai inalt punct dintre cele doua plaje: Omaha si Utah. Complexul militar a fost construit pe stancile de pe tarmul inalt care se ridica la 30 de metri deasupra marii, fapt ce a facut ca debarcarea si invazia aliatilor sa fie ingreunata de relieful abrupt. Chiar daca aici numarul soldatilor care au debarcat nu a fost mare (aproximativ 225) comparativ cu celelalte plaje, misiunea lor a fost extrem de dificila, ramanand in viata doar 90.

La Pointe du Hoc, pe o arie relativ restransa sunt usor de vazut urmele tragice ale razboiului: terenul este efectiv framantat si plin cu gropile lasate de exploziile bombelor iar buncarele antiaeriene inca stau in picioare pe varful stancilor.

UTAH BEACH

Sectorul se intinde intre Sainte-Marie-du-Mont si Quinéville, la 70 de km vest de la Omaha Beach, fiind ultima pe linia frontului debarcarii. Muzeul D Day de aici a incorporat in cladire unul dintre buncarele din Zidul Atanticului. Printre exponatele prezentate se afla bombardierele B26 Marauder si tancurile LVT-2 Water Buffalo folosite la debarcare.

In apropiere  este amenajat muzeul bateriilor antiaeriene Crisbecq Battery Museum, un muzeu in aer liber care include 21 de buncare parte a zidului de aparare german. Intre ele se pot vedea inca santurile si transeele prin care erau conectate iar in interiorul catorva sunt rulate diorame despre modul de viata in buncar.