Turul PORTUGALIEI
Am petrecut o saptamana in Portugalia, inconjurand-o de la nord la sud intr-un program si un ritm prin care ne-am propus sa vedem mare parte din ceea ce trebuie vazut, sa-i cunoastem oamenii, sa-i vedem castelele si istoria si sa-i gustam mancarea extrem de delicioasa. Am avut un ritm alert de vizitare deoarece dupa aceasta saptamana ne asteptau alte 7 zile in Madeira, asa ca merita efortul. Despre ce am facut in Madeira am scris AICI iar despre hotelul Porto Mare unde am stat in Madeira AICI.
Zborul l-am avut cu Blue Air care la acea avea ruta catre LISABONA, iar pentru deplasare am inchiriat o masinuta. Intreg circuitul a cuprins vreo 1700 km. Nu voi intra in foarte multe detalii despre Lisabona, imprejurimi, Coimbra si Porto deoarece aceste 3 orase merita descrise si povestite separat.
Cazarea in Lisabona am avut-o chiar in centru, astfel ca vedeam de pe geam Castelul Sao Jorge. Am ajuns seara, tarziu la hotel si in consecinta nu am avut prea mult timp sa bagam de seama ce si cum cu imprejurimile pana dimineata. Zona centrala veche a orasului, numita si Alfama nu este in cea mai perfecta stare din punct de vedere al mentenantei si renovarii cladirilor. Strazile sunt extrem de inguste si cu pante, chiar am avut temeri la un moment dat 🙂 … dar ne-am descurcat, lumea colorata si galagioasa, ce mai – o adevarata atmosfera de mahala. Dar totul se estompa imediat ce treceai de cladirile ce margineau acea zona si patrundeai in Praca Figueira.
Dimineata, am luat-o la pas si la deal ca sa vedem Castelul ce se zarea de pe geamul hotelului nostru – Sao Jorge. Originile sale se pierd pana pe vremea vizigotilor (secolul V), apoi au fost maurii cei ce l-au largit si au construit zidurile inconfundabile si in final Alfonso Henrique (primul rege al Portugaliei) si-a adus si el contributia. Castelul a fost resedinta regala pana in secolul XVI, apoi inchisoare si in prezent este obiectiv turistic. De pe zidurile castelului poti face niste poze de nota 10 asupra orasului si a intregii Alfame.
Daca tot esti acolo vrei nu vrei vei trece si pe langa SE (catedrala) si te vei intersecta cu vestitul tramvai 28 ce urca de jos pana sus de tot, la castel. Merita o experienta cu asa zisul tramvai ce seamana mai mult cu o trasura caruia ii lipsesc caii 🙂
Inima Lisabonei bate pe o singura linie ce uneste Praca Rossio cu Praca do Comercio. Aici e business, mancare buna si zona de promenada si distractie. In fiecare seara cat am stat in Lisabona ne-am convins de acest lucru 🙂
O alta jumatate de zi trebuie s-o pui deoparte pentru Belem. Manastirea Heronimos ce contine intr-o aripa mai noua Muzeul National de Arheologie si Muzeul Marinei (aici vezi si mormantul lui Vasco da Gama); Turnul Belem; si Centrul Cultural Belem. Tot in zona am dat si peste vestita patiserie Pasteis de Belem, de care pana si Lonely Planet si National Geografic au scris.
Expozitia Mondiala din 1998 a facut ca la marginea Lisabonei sa apara Parcul Natiunilor – un complex cu zone de distractii, ansambluri rezidentiale si acvarii, fiind un loc preferat de familii pentru a-si petrece timpul liber.
La pranz am iesit din Lisabona sa vedem imprejurimile. Drumul este superb, pe marginea oceanului, si nu poti sa nu te opresti sa faci poze sau sa vizitezi vreun ”cap”. In drum treci pe langa statiunile Estoril – cea cu cazinourile si multe zone verzi si Cascais – o superba localitate-statiune, cu plaje nisipoase (Praia de Ribeira) unde pescarii vin de doua ori pe zi sa-si descarce prada, zona de marina cu restaurante si locuri de plimbare.
In drum, dupa cum soseaua urma oceanul am oprit la Boca do Inferno si la Cabo da Roca, cel mai vestic punct al Europei Continentale si unde din 1846 un far lumineaza continuu departarile. Lumina acestuia poate fi vazuta de la 42 de km. Pe intreaga zona de coasta (numita si estremadura) din loc in loc intalnesti plaje izolate cu nisip sau stanci unde valurile Atlanticului isi sparg zgomotos apa foarte rece.
Dupa ce parasesti coasta si urmezi soseaua ce urca spre nord intri inevitabil in SINTRA – oraselul de munte aflat la 7 km de Ocean 🙂 si care gazduieste cel mai frumos Castel din Portugalia – Pena (1840). La acesta ajungi dupa o plimbare prin padurea de pe domeniul castelului iar daca vrei sa-i faci poze din departare va trebui sa urci un deal de unde privelistea asupra castelului este cea din cartile postale. Merita!
Tot in Sintra vei vedea Palatul National din Sintra, cel mai vechi palat al Portugaliei si a carui istorie se intinde pe 8 secole de la perioada maura pana in 1910 cand a fost abolita monarhia.
Spre nord mai treci printr-o localitate – MAFRA ce exista pe harta datorita Palatului si Bisericii din Mafra, o cladire impresionanta construita in stil baroc si unde au muncit 50,000 muncitori timp de 13 ani. Cladirea are 880 de camere, 154 de scari si 4500 de usi si ferestre 🙂 Oare de ce?
Urmatoarea oprire, doar pentru un lunch si pentru a bifa locatia a fost la FATIMA. In sine, localitatea nu are nimic special exceptand zona de pelerinaj, catedrale si locuri de rugaciuni. Aici vin peste 4 milioane de pelerini anual iar biserica poate primi 300,000 de credinciosi. Orasul in sine nu are personalitate, el traind pentru pelerini, lucru vizibil in hoteluri, pensiuni, restaurante pentru pelerini si mult prea multe suveniruri, lumanari si statui de plastic. Personal nu m-a impresionat cum a facut-o de exemplu Lourdes din Franta.
Dupa Fatima, din nou la drum pentru a ajunge in COIMBRA, superbul oras unde am si dormit. COIMBRA este al treilea oras ca marime din Portugalia. Aici se afla cea mai veche Universitate din Europa. Cand am ajuns, soarele apunea, iar cum centrul vechi al orasului este cocotat pe un deal, privelistea apusului in care se scaldau cladirile cocotate acolo ne-a facut sa le privim pana ce soarele a disparut de tot.
Coimbra are un aer boem, studentesc si intelectual aparte. Sunt spectacole si teatre pe strazi, cluburi si terase care de care mai cool si unde studentii isi petrec timpul liber. Riul Mondego ce invaluie orasul pe la sud isi aduce si el contributia la farmecul localitatii.
Dimineata, dupa ce am plecat din Coimbra am vrut sa mai vizitam o locatie pe care am gasit-o pe net, un castel cu functiuni de hotel de 5* – Palatul Luso and Mata Nacional do Bucao. Recomand daca ajungeti acolo sa vizitati acea locatie. Chiar daca nu va lasa sa vedeti tot interiorul (asta daca nu doriti sa va cazati acolo) merita cel putin sa stai la o cafea pe una din terasele aflate in gradinile ce inconjoara castelul. Ca sa ajungi de acolo deviezi de la soseaua principala si incepi sa urci un deal pe un drum intortocheat pana dai de zidurile palatului. Palatul a fost construit in 1907, domeniul se intinde pe 105 hectare si gazduieste peste 700 de specii de plante. O adevarata gradina botanica!
La jumatatea drumului dintre Coimbra si Porto nu credeam sa dam peste Venetia … da, AVEIRO este Venetia Portugaliei. Un orasel superb, la malul marii, construit intr-o laguna ce a fost odata port. In urma cu vreo 400 de ani in urma unei furtuni puternice, lagunei i-a fost inchisa comunicarea cu marea, a inceput sa se acumuleze nisip si astazi mare parte din ea este o mlastina. Are chiar si un canal central pe care barcile colorate se misca in toate directiile. Orasul mi-a ramas intiparit in minte prin urmatoarele: culoare, canale cu barci multicolore, peste si fructe de mare si … curatenie.
Dupa ce ne-am bucurat privirea cu acest domeniu, directia era una singura: PORTO. Frumos oras si care mie personal mi-a placut mai mult decat Lisabona.
Este al doilea oras ca marime dupa Lisabona, il traverseaza raul Douro si este punctul de plecare ca sa vizitezi podgoriile si cramele de pe valea Douro. Orasul este mult mai ingrijit si cladirile vechi, de patrimoniu sunt renovate intr-o proportie mai mare in comparatie cu cele din Lisabona. Orasul este imprastiat pe dealuri, de o parte si de alta a raului, iar podurile ce fac legatura dintre cartiere vin sa accentueze dramatismul si frumusetea locului. Un apus de soare in care sa ai in obiectiv si podurile face sa ai o imagine perfecta a locului.
Praca da Liberdade (Piata Libertatii) cu statuia lui Pedro al IV-lea este cel mai cel loc daca vrei sa vezi arhitectura si sa simti pulsul orasului. Piata separa de fapt zona mai saraca din este cu vestul instarit. Seara, luminata, piata este un adevarat spectacol. Primaria, hoteluri ce functioneaza in cladiri de patrimoniu si alte cladiri vin sa infrumuseteze zona.
Riberira este zona veche a orasului si a fost inclusa in Patrimoniul UNESCO. Cartierul este superb, cu catedrale si turnuri la fiecare pas: Catedrala SE, Biserica Sao Francisco, Bursa din Porto, Turnul dos Clerigos – totul te face sa te simti intr-o alta lume.
Din Porto am facut o excursie de jumatate de zi pe VALEA DOURO, pe soseaua ce urmeaza cursul raului si unde de o parte si de alta se gasesc cramele unde la loc de cinste este vestitul vin de Porto. Traseul este fantastic cu peisaje de poveste. Poti sa intarzii la intoarcere pentru a te bucura si de apusul de soare.
Din Porto am plecat mai spre nord, trecand prin Vila Real si Braga pentru a ajunge la Viana do Castelo.
VILA REAL in sine nu spune multe, fiind un orasel mic, linistit, la poalele muntilor Serra do Marao, cu un bulevard central plin cu cafenele de o parte si de alta si cu un centru istoric ce merita si el vizitat.
Scopul nostru nu a fost sa vedem orasul ci domeniul Casa Mateus aflat la vreo 5 km de oras. Aici este locul de nastere al vestitului vin din sticla turtita Mateus 🙂 In prezent vinul se fabrica in alta parte dar aici poti sa vezi cine si cum a scris istoria acestui brand. Mai mult, locul este super, un domeniu bine ingrijit si foarte original ca arhitectura. Conacul a fost construit in 1740 si a avut ca si model stilul baroc.
BRAGA este renumita in special pentru numeroasele sale lacasuri de cult, catedrala orasului fiind impresionanta. Orasul iti ofera o imagine un pic discrepanta: unele zone, cu numeroase cladiri de patrimoniu din centru necesita urgenta renovare iar alte zone sunt frumos intretinute … poate ca procesul de restaurare este in curs de …. si viitorul va fi mai bun 🙂
Daca esti in Braga, trebuie sa vizitezi neaparat Biserica Bom Jesus, una dintre cele mai originale cladiri vazute in Portugalia. Ai de urcat ceva cu masina pe un drum ingust si intortocheat dar odata ce ajungi, iata:
Biserica este recunoscuta prin pozitia sa si prin superba scara dubla construita in stil baroc. Este foarte vizitata de catre pelerini iar urcarea scarii are o semnificatie aparte pentru credinciosi: fiecare etaj avand propriile semnificatii si nume: Opririle Crucii in partea inferioara, Cele Cinci Simturi la mijloc si Cele Trei Virtuti – Credinta, Speranta si Caritatea in partea superioara.
Ultima localitate vizitata din nord, aproape de unde se ”agata Portugalia in cui” a fost VIANA DO CASTELO. Sa ajungem acolo a fost mai mult o ambitie dar pe deplin rasplatita cu una dintre cele mai frumoase privelisti ce poti sa le ai pe coasta Portugaliei. Daca mai pui ca am prins si apusul …. Templul de Santa Luiza este construit pe cel mai inalt deal ce margineste orasul iar la picioarele sale se desfasoara localitatea Viana do Castelo si estuarul raului Lima imprejurul caruia a fost construita.
Odata ajunsi in nord, am facut calea intorsa pentru a vizita si sudul insorit si cu plaje. In drum am oprit cateva ore in EVORA, un oras cu aer aristocratic si studentesc in acelasi timp. Terase cu restaurante si cofetarii unde am mancat niste prajituri de nota 10 imbie turistii sa poposeasca si sa admire arhitectura orasului. Orasul are o parte veche inconjurata de zidurile cetatii , parca ireala, cu strazi pavate inguste si case pictate in alb, un templu roman vechi de 1900 de ani, apeducte ce apar deodata pe deasupra caselor sau chiar din ele (au fost construite case incastrate in apeducte pentru a folosi mai bine spatiul) – aceasta parte mai este numita si Evora Superioara. Dincolo de zidurile cetatii se desfasoara Evora Inferioara.
Dupa popasul din Evora, urmatoarele 2 zile le-am petrecut in Algarve. Am descris pe larg regiunea Algarve, unde poti sa faci plaja si ce sa vizitezi in Faro si Lagos, AICI.
Aceasta a fost o saptamana in turul Portugalieia continentale. A fost un circuit extrem de bogat in obiective, poate un pic cam obositor, dar a meritat. A urmat o saptamana in Madeira, despre care am scris AICI.
