UZBEKISTAN Drumul Matasii – Bukhara (3)
Dupa o zi intreaga in Khiva si dupa un apus superb in care cetatea isi schimba culorile de la un minut la altul, a doua zi a urmat un drum lung de 470 km si 7 ore catre Bukhara. Ne-am inarmat cu rabdare, apa si tutun …. si la drum. In acea zi am experimentat adevaratul desert Uzbek. Chiar daca dunele nu sunt la dimensiunile surorilor sahariene sau a celor din peninsula araba, spectacolul naturii iti aminteste la fiecare metru unde te afli: nisip rosiatic, arbusti de desert, daca te uiti bine vezi si scorpioni si o sosea ”extrem” de dreapta 🙂 O mare parte din acesta portiune am parcurs-o pe autostrada asa ca nu au fost probleme de trafic, singura opreliste fiind limita de 90 km/h – si acolo se respecta. O parte din drum am mers paralel cu fluviul Oxus, asa ca trebuia sa-i fac o poza 🙂
Pranzul l-am luat in desert, la un popas foarte original … poate prea original 🙂 , dar deoarece mancarea a fost extrem de delicioasa, toata lumea a fost vesela.
In Bukhara am ajuns pe la ora 16, numai bine timp de un refresh si apoi sa dam o tura prin oras pe racoare.
Cazarea am avut-o la Hotel Asia Bukhara – superb, traditional si primitor, acelasi brand ca cel din Khiva. Din nou piscina ne astepta sa o probam dupa cele 7 ore de condus prin desert. A urmat o plimbare in apus prin oras unde am vazut din nou cladirile schimbandu-si culoarea si ne-am pregatit pentru ziua urmatoare, ce urma sa fie dedicata total Bukharei.
Cina am avut-o pe malul lacului cu o priveliste superba asupra lui, a madrasei Nadir Divan-begi si a adapostului de pelerini.
Bukhara este al cincilea oras ca marime din Uzbekistan si detine peste 200 de moschei si 90 de madrase, fiind intre secolele 9-16 cel mai important centru musulman din Asia Centrala. Bukhara a fost capitala khanatului cu acelasi nume si locul unde s-a nascut Seicul Bakhouddin Nakshbandi, o figura importanta in dezvoltarea sufismului – abordarea filosofica si mistica a religiei islamice.
Orasul este destul de mare, nu toate obiectivele de vizitat fiind in acelasi loc ca si in Khiva. Bukhara are si el o cetate, mai mica si mai putin impresionanta decat cea din Khiva si 3 zone importante ce coaguleaza majoritatea monumentelor.
Centrul este foarte frumos, o zona pietonala si parcuri ce incadreaza un lac unde seara se aprind lumini si fantani arteziene. De o parte si de alta a lacului se gaseste madrasa Nadir Divan-begi si un fost adapost pentru pelerinii sufi (khanaka), transformate azi in locuri unde poti face cumparaturi de obiecte traditionale. Seara, madrasa devine restaurant unde au loc si spectacole de dansuri traditionale.
Madrasa Nadir Divan-begi:
Adapostul pentru pelerini:
Acest stil arhitectonic de a construi in oglinda se numeste kosh.
Adapostul de pelerini este frumos pus in valoare de reflectoarele ce se aprind noaptea si ofera un spectacol placut de lumina si forme celor ce isi iau cina la restaurantul de pe malul lacului.
In timpul zilei dar in special seara centrul devine un spectacol al strazii, cum imi place mie sa zic, plin cu localnici si turisti. Este o buna oportunitate sa ii observi cum se distreaza si relaxeaza sau cum iau masa la restaurantul de pe malul lacului.
Trebuie sa spun ca daca vrei sa faci cumparaturi de suveniruri, fa-o in Bukhara. Oferta este la jumatate de pret fata de toate celelalte locuri. Poti negocia un pic, cam 25%-30%.
Tot in centru, langa lac si in fata madrasei Nadir Divan-begi, l-am intalnit pe Nastratin Hogea calare pe magarusul sau iar lumea se inghesuia sa se pozeze cu el. Numele sau original este Nasruddin Hojas, un sufi cunoscut pentru umorul sau si pentru modul in care ii ajuta pe cei nevoiasi luand de la cei bogati.
Din centru, la o suta de metri intri deja in zona bazarelor (sunt 3) unde vei fi incantat de multitudinea de oferte de toate felurile, materialele, stiluri de lucru si culori.
Un lucru pe care l-am remarcat este lipsa agresivitatii vanzatorilor , agresivitate specifica tarilor musulmane. Lumea este foarte calma si nu te streseaza. Daca vrei intri, te uiti, poti negocia un pic si pleci daca nu-ti convine ceva … fara scandal.
Aici vezi tot felul de ateliere: de sculptat in lemn, de gravat farfurii de metal, de facut cutite, tesatorii, ateliere de broderii – in toate putand sa vezi pe viu cum se lucreaza obiectele cu care esti imbiat sa le cumperi.
Daca parasesti centrul, tot intr-o zona verde unde se afla si un parc de distractii pentru copii dai peste Mausoleul lui Ismail Samani construit intre 892-943, o cladire ce m-a impresionat foarte mult. Intreaga cladire este bogat ornata cu simboluri ale religiilor musulmana, hindu, crestina si budista. Cladirea este simpla, avand forma unui cub ce are asezat deasupra o semisfera.
Sfera de pe cladire are inspre exterior numeroase excrescente ca niste tepi reprezentand razele soarelui.
Chiar daca initial Mausoleul era dedicat doar lui Ismail, ulterior a devenit o cripta de familie in care sunt inmormantati tatal lui Ismail Samani, Ismail si nepotul sau, Nasra. Acesta este cel mai vechi monument pastrat intact in Bukhara. Pentru a-l ocroti, localnicii l-au acoperit cu nisip in timpul invaziei lui Genghis Han.
De asemenea, am aflat si vazut ca mausoleul are pereti dubli pentru a permite circulatia aerului si o mai buna izolare termica a interiorului.
In trecut, o localitatea aparea si se dezvolta doar daca oamenii reuseau sa dea de apa in acel loc. Aceasta poveste este valabila si in cazul Bukharei, iar pe locul unde a fost gasita apa prima data in aceasta zona a fost ridicat in semn de pretuire si recunoastere monumentul ce azi poarta numele de Chasma Ayub. In interiorul acestuia se poate vedea putul de apa sapat intial si care are 3 niveluri. In prezent acolo se afla Muzeul Apei, in interiorul cladirii putand sa vezi planse si harti cu resursele de apa din regiunea Bukhara si sistemul de canale prin care este transportata apa pentru alimentarea localitatilor si pentru irigatii.
Ascunsa in spatele unor strazi inguste ce unduiesc printre casele traditionale impodobite cu porti frumos sculptate, deodata iti apare in fata Madrasa Chor Minor. O cladire neobisnuita, al carei nume tradus inseamna ”4 minarete”. Madrasa a fost construita in anul 1807 de catre califul Niyazkul. Cladirea prin cele 4 minarete impodobite cu modele diferite reuseste sa trasmita mesajul dorit de ctitor, adica acela de armonie a celor 4 religii. In acest sens un minaret are desenati pesti (crestinismul), altul are romburi (hinduismul), steaua cu 8 colturi (musulmana) si steaua cu 6 colturi (iudaica). In fata cladirii se afla un mic lac artificial.
In apropiere de Cetate (Fortareata Ark) se afla Moscheea Bolo-khauz (care in traducere inseamna ”bazinul copiilor”) construita in 1712 la indemnul mamei Hanului Abdul Fayed motiv pentru care este cunoscuta si sub numele de Bibi Khanoum Mosque (Moscheea Batranei Regine). Complexul are o moschee cu un ayvan inalt sprijinit pe stalpi de lemn si al carui tavan este frumos decorat cu motive ce descriu cele patru stadii ale vietii unui om (copilarie, adolescenta, maturitate si moarte). Acestea sunt reprezentate grafic prin desene florale, colorate in functie de etapele vietii unui om.
In fata moscheei se afla un lac si un minaret construit in 1917 de un mester renumit – Shirin Muradov.
In imediata apropiere a Moscheei Bolo – Khauz se gaseste Cetatea Bukharei (Fortareata Ark) de mai mici dimensiuni decat cea din Khiva. In interior te poti plimba pe stradutele inguste si la fiecare pas dai de sali si cladiri functionale cu rol in activitatea unei curti de Khan – curtea de oaspeti, sala tronului, harem, dormitoare, zona servitorilor si grajdurile pentru animale.
Dupa ce cobori din cetate si faci stanga pe langa zidurile cetatii ajungi imediat in bazarul de tesaturi, covoare si aur. Aici ai un spectacol garantat al strazii pe care eu nu l-am pierdut.
Din bazar se vad deja turnurile si domul ansamblului Poi Kalyan. Complexul este alcatuit din Moscheea Kalyan, Minaretul Kalyan, Madrasa Mir-i-Arab si Madrasa Amir Allimhan.
Moscheea Kalyan si turnul Kalyan cu o inaltime de 45,6 metri, pornind de la baza cu un diametru de 9 metri si ajungand in varf la 6 metri. Anul constructiei este 1127, ctitor fiind Hanul Arslan. Moscheea are in interior un sistem de coridoare cu tavane arcuite ce ofera privitorului jocuri de forme si dimensiuni.
Madrasa Amir Alimhan a fost construita mult mai tarziu, respectiv in 1654, de catre Hanul Alim, ultimul han al Buharei. In timpul ocupatiei sovietice aici a functionat o biblioteca.
Madrasa Mir-i-Arab (1535/1536) a fost construita de Hanul Ubaidullah cu banii obtinuti din vanzarea a 3000 de sclavi persani. Aceasta madrasa a fost dedicata seicului Abdullah al Yemenului, maestrul spiritual al hanului. Mir-i-Arab s-ar traduce prin “Printul Arabilor”. Si in prezent aici este centru important al invataturii islamice.
Pranzul l-am avut intr-un loc traditional, o casa particulara transformata partial intr-un mic restaurant. Din nou, totul a fost fara cusur: mancarea, locul si oamenii.
Seara, dupa ce s-a racorit am iesit din nou pentru a surprinde zidurile monumentelor in culorile apusului. Si nu ne-a parut rau.
Cina am luat-o in restaurantul din madrasa Nadir Divan-begi unde am beneficiat si de un spectcol de dansuri traditionale incantatoare.
As dori sa multumesc pentru extraordinara organizare a acestui tur, agentiei de turism DOLORES si UZBEKISTAN AIRWAYS. Ghizii, logistica, cunostintele transmise au fost de un inalt profesionalism, si fara modestie spun ca am o mare baza de date cu care pot sa compar. M-au impresionat! Asa se face turism.
