UZBEKISTAN Drumul Matasii – Samarkand orasul imperial (4)
Dimineata devreme, pe racoare, am plecat din Bukhara pentru a vedea orasul oraselor: SAMARKAND. Samarkand are cateva ”porecle” care te fac sa intelegi cu adevarat ca acolo chiar s-a intamplat si se intampla ceva: Roma Estului, Oglinda Lumii, Perla Islamului … Samarkand este orasul lui Timur, cea mai proeminenta si evocata figura din Asia Centrala si nu numai. Timur s-a nascut in apropiere de Samarkand iar mai apoi si-a facut orasul capitala de imperiu, un imperiu cat un continent.
Samarkand este al doilea oras ca marime din Uzbekistan si este situat in depresiunea Zarafshan, intr-un decor cu dealuri argiloase, framantate de cursuri de apa. Regiunea Samarkandului este a treia ca dezvoltare economica dupa Namangan din valea Ferghana. Zona este numita si granarul tarii datorita recoltelor bogate si a calitatii superioare a fainii ce se produce aici. Ghidul si soferul meu mi-au spus ca ei de cate ori trec pe aici isi cumpara paine pentru 2 saptamani (acel tip de paiine ce se intareste treptat, numai bun de mancat cu salate).
Orasul are o vechime de peste 2500 de ani, fiind atestat inca de pe vremea Ahemenizilor, fiind ”vizitat” inclusiv de Alexandru cel Mare. Din 2001, orasul a fost inclus in Patrimoniul UNESCO sub titlul ”Samarkand – rascrucea natiunilor”. Asezarea este intinsa, cu bulevarde largi si verzi, si ce mi-a placut a fost faptul ca tavalugul arhitecturii comuniste nu a ”ras” chiar tot.
Orasul este plin de simboluri culturale, religioase, stiintifice si politice.
Prima oprire nu putea sa fie altundeva decat in Piata Registan. Registan este Uzbekistan. Nu exista carti, materiale promotionale si filme in care sa nu apara Registan. Numele inseamna ”loc cu nisip” deoarece pe aici curgea un rau inainte si care la fiecare revarsare lasa foarte mult nisip in urma.
Infatisarea pietei Registanului de astazi a aparut in urma renovarii care a avut loc intre 1967-1987, in timpul regimului sovietic, si care facut ca cele trei monumente care alcatuiesc piata sa aiba un aspect unitar. Acest lucru nu respecta istoria si realitatea deoarece cele trei monumente au fost construite in ani diferiti, deci aratau diferit 🙂
Complexul are 3 monumente. Doua in oglinda si una pe laterala:
Madrasa Ulugbek (1417-1420), unde Ulugbek – savantul si conducatorul Samarkandului a predat cursuri de matematica si astronomie pana la sfarsitul vietii sale (a fost asasinat de catre fiul sau).
Madrasa Sher-Dor sau “cea cu tigrii” (1619-1636). Cladirea are elementele decorative ce incalca Coranul – adica acele reguli prin care se interzice sa desenezi fiinte vii.
Madrasa Tillya-Kari (1646-1660), cea de-a treia constructie importanta din piata. Aceasta madrasa are si o moschee bogat decorata cu aur.
Intre cele 3 madrase a fost amenajata o piata ce include un bazin cu apa si doua fantani arteziene. Dintotdeauna locul a fost preferat si folosit pentru diverse adunari populare.
Madrasa si Observatorul lui Ulugbek este asezat pe un deal al orasului, oferind o priveliste frumoasa asupra imprejurimilor. Datorita acestui fapt, locatia este un magnet pentru pozele de nunta cu miri si mirese 🙂 Dar cine a fost Ulugbek? Ulugbek a fost un individ ”multitasking”: politician, conducator, om de stiinta pasionat de astronomie, artist si ganditor. Ce noroc pe oamenii vremii sa aiba un asa conducator. A lasat in urma multe, dar pana azi a rezistat si este vizibila pasiunea lui pentru astronomie. Observatorul ce ii poarta numele a fost construit in 1428 si este o super inventie a vremurilor respective. O cladire cilindrica in interiorul caruia se aflau doua sine de metal pe care glisa un telescop – a fost o adevarata realizare la acea vreme. Observatorul avea o inaltime de 40 metri si un diametru de 48 de metri, in prezent ramand intacta doar partea ingropata in pamant. Dar si asa, iti dai seama de importanta inventiei.
Ulugbek a lasat mostenire o harta cu descrierea si coordonatele a 1018 stele si a calculat durata anului stelar ca fiind de 365 zile 6 ore 10 minute 8 secunde, fata de datele de azi ce indica 365 zile 6 ore 9 minute 9.6 secunde, adica o eroare mai mica de un minut!
In fata observatorului se afla Madrasa lui Ulugbek, ce a fost ridicata intre 1417-1420. In interior se afla un mic muzeu dedicat lui Ulugbek, vietii si realizarilor acestuia.
Urmatoarea oprire a fost la moscheea Bibi-Khanym, moschee aflata intr-o conditie destul de precara (chiar daca ultimile renovari au fost facute in urma cu 15 ani) datorita zonei seismice in care se afla orasul. Cu toate acestea, dupa ce am intrat in curte am fost impresionati de ”atitudinea” monumentului. Am avut chiar curajul sa intram inauntru unde am putut vedea stricaciunile cutremurelor … mi s-a parut un pic chiar scarry. In interior cupola parca sta sa cada pe tine, zidurile sunt crapate si stoluri de pasari zboara bezmetic.
Moscheea poarta numele sotiei favorite a lui Amir Timur, Bibi-Khanym. Conform povestirilor locale, aceasta a vrut sa-i faca o supriza sotului plecat intr-o batalie si sa gaseasca acasa cand se va intoarce … o moschee. Se pare ca a reusit 🙂 Monumentul a fost construit intre 1399-1404 si a reprezentat un varf de tehnologie si arta la acea vreme.
Imediat dupa ce am iesit din moschee am intrat in bazarul orasului. M-am orientat spre zonele cu fructe uscate, dulciuri si … paine 🙂 Imi place sa fotografiez bazaruri pentru culoare si divertisment.
Lepioshka, este paine aceea renumita de care va ziceam la inceput, iar vanzatorii se intrec in a o impodobi cu tot felul de desene colorate facute din bilute de zahar. Sunt foarte mandri de munca lor si mi-au cerut insistent sa-i fotografiez … oricum o faceam 🙂
O alta piesa de rezistenta a Samarkandului si care mie mi-a placut foarte mult este Complexul Shak I Inda. Situat in varful unui deal la care ajungi dupa ce urci vreo 80 de scari, nu l-am putut percepe foarte bine de la inceput: ce vrea sa fie? muzeu, mausoleu, colectie de arta, intrecere intre artisti – care face cele mai frumoase mozaicuri, necropola ..? Ei bine, dupa vreo zece minute in care am stat si doar am privit mut, am inteles ca este un pic din toate.
Constructia complexului s-a dezvoltat in jurul presupusului mormantului al varului Profetului Mohammed, Kusama Ibn Abbas, patronul orasului Samarkand, cel care a propavaduit aici islamismul, timp de 13 ani, si a fost ucis de catre zoroastrieni. Ulterior, in secolele 14 si 15 aici au parut mausolee ale familiei regale si altor nobili.
Complexul Shak I Inda este locul unde mai marii vremurilor aratau lumii care este cel mai cel 🙂 Dupa ce ajungi in varf, scarile continua cu o alee ingusta marginita de o parte si alta de minunatiile lumii. Aici arta s-a intrecut pe ea insasi si a vrut sa atinga perfectiunea. Dintre operele de arta de aici, as aminti: Mausoleul Emirului Hussein (1376), Mausoleul octogonal (sec. al 14-lea), Mausoleul Chadi Moulk Aka (1371), Mausoleul Chirin Bika Ata.
Aici vin foarte multi in pelerinaj deoarece conform credintei populare, Kusama Ibn Abbas nu a murit, ci traieste in continuare. De fapt, numele complexului inseamna ”regele viu” 🙂
Dupa ce ne-am bucurat ochii cu decoratiunile din ceramica colorata de aici, ghidul m-a dus la un obiectiv recent renovat: Mausoleul Sf Daniel unde se presupune ca a fost ingropat un picior al acestuia. Complexul include cripta propriu zisa, o mica moschee si un izvor cu apa care se presupune ca este binefacatoare. Ce m-a uimit a fost cripta: datorita solului moale, mormantul a alunecat din locul initial cam 15 metri si prin urmare a fost construita o cripta pe toata aceasta lungime – de la pozitia initiala a mormantului pana unde s-a oprit alunecarea.
Nu poti pleca din SAMARKAND fara a vizita mormantul si Mausoleul Gur-Emir al celui mai cel: TIMUR , cel cu care se confunda orasul si Uzbekistanul insusi. Este bine sa lasi vizita acestui mausoleu la sfarsit din mai multe motive: este impresionant, plin de energie si simboluri si daca vreti poate fi considerat un la revedere de la acest oras. Mai mult, monumentul este foarte bine orientat catre apus asa ca spre seara poti sa faci niste poze frumoase.
Timur nu a construit acest monument pentru sine, el fiind modest si dorind sa fie ingropat intr-un loc la fel. Primul inmormantat aici a fost un nepot de-al sau ce ar fi trebuit sa-i urmeze la tron dar care murit devreme, asa ca Temur l-a ingropat aici. Dupa moartea sa neasteptata in campania din China, familia nu a tinut cont de dorinta sa de a-l ingropa undeva modest asa ca iata-l aici. Alaturi de el se vad criptele celor 2 fii ai sai, nepoti si cea mai mare cripta (mai mare ca a lui Temur insusi) este a maestrul sau spiritual Seyid Berke.
Timur a fost un conducator crud si a avut numeroase campanii de cucerire astfel ca imperiul sau a ajuns din Mongolia pana in Turcia de astazi. Timur a stabilit capitala imperiului la Samarkand in 1370 si a fost inmormantat in 1405 deoarece a murit intr-o campanie de batalie in China.
In imediata apropiere a mausoleului se inalta impresionanta statuia lui Timur. In tot Uzbekistanul exista 3 statui ale lui Amir Timur: una in picioare, la Shakhrisabz, unde s-a nascut; a doua calare pe cal, in Tashkent si a treia aici, in capitala pe care a creat-o, in pozitia sezand pe tron.
Seara, cazarea am avut-o la Grand Samarkand Hotel, un hotel deluxe, foarte elegant si cina intr-o locatie din apropiere tot pe masura 🙂
Cam acesta a fost Samarkand cu povestea lui, parte din Uzbekistan drumul matasii. Este impresionant si te uimeste la fiecare pas. Orasul inca mai pastreaza si in prezent aerul nobil si imperial al vremurilor apuse iar la fiecare pas iti este reamintit ce a fost odata. Este un loc in care m-as reintoarce cu mare placere.
As dori sa multumesc pentru extraordinara organizare a acestui tur, agentiei de turism DOLORES si UZBEKISTAN AIRWAYS. Ghizii, logistica, cunostintele transmise au fost de un inalt profesionalism, si fara modestie spun ca am o mare baza de date cu care pot sa compar. M-au impresionat! Asa se face turism.
