UZBEKISTAN Drumul Matasii – Tashkent (5)
Am parasit Samarkand dimineata devreme si ne-am pregatit pentru drumul de 350 km ce avea sa ne duca catre Tashkent. Pe drum am mancat pepeni de Uzbekistan si am trecut prin Cheile lui Timur.
TASHKENT inseamna ”orasul de piatra”. Tash – piatra, Kent – oras. Orasul are o populatie de 2,5 milioane de locuitori si este foarte intins (diametrul de 45 km) si datorita zonei seismice in care se afla s-a dezvoltat mai mult pe orizontala.
La vreo 100 de km de Tashkent a inceput sa apara … verdele. V-am mai zis pe parcurs ca unul dintre lucrurile ce m-au impresionat aici este modul in care isi gestioneaza resursele de apa. Sistemul de canale este atat de bine pus la punct incat fiecare localitate sau aglomerare urbana este infasurata in sute de km de verdeata.
Dupa ce treci de zona rurala si de suburbii, intrarea in Tashkent se face pe un bulevard de 8 benzi, marginit de o liziera de padure. Nu poti uita nici un moment ca te afli intr-o fosta ”colonie” sovietica deoarece blocurile (ei le numesc sovietice) iti amintesc acest lucru la tot pasul. De fapt ca la noi …
In prezent guvernul duce o politica de demolare a vechilor case din mahalale si inlocuirea lor cu blocuri noi, cu un aspect diferit, mai prietenoase, fata de cele ”sovietice”. Mai jos si noul stadion. O cladire imensa, construita de japonezi, coreeni si nemti.
Trebuie sa amintesc ca Tashkent a fost aproape distrus in 1966 de un cutremur puternic ce aproape a ras toate locuintele si au murit peste 16,000 de oameni. De atunci s-a pastrat un regim de inaltime echilibrat, max 6-8 etaje. Amintesc de acest cutremur deoarece am trecut pe langa monumentul din bronz ce il evoca. Pe cub se poate vedea ora la care a fost seismul si anul. De asemenea, una din fete este crapata simbolic.
Cum am ajuns in Tashkent pe la pranz, trebuia sa si mancam ceva. Am mai spus ca Maruf – ghidul meu, mi-a oferit ”the best” si a incercat sa ma puna in fata diverselor provocari. De data aceasta a fost – pranzul la pilaferie.
Ce este PILAFERIA? Un restaurant cantina cu sute de locuri unde se serveste … PILAF cu carne de vita, miel si … cal. Totul este gatit in afara, in niste cazane imense de 500 kg si unde dupa o procedura si reteta riguros stabilite se fierbe, amesteca si se lasa la impregnat cu arome – pilaful 🙂
Langa pilaferie se ridica Turnul de Teleiziune din Taskent, unde daca urci cei 375 de metri vei avea o priveliste cool asupra orasului. Nu am urcat pentru ca nu aveam timp (am avut doar jumatate de zi pentru Capitala). Turnul este cea mai inalta cladire din Asia Centrala.
Turnul si Pilaferia se afla situate intr-o zona de parcuri unde se gasesc numeroase complexuri sportive si un ”disneyland” Uzbek pentru copilasi.
Urmatoarea oprire a fost la complexul Khast Imam – unde afla laolalta obiective de top ale religiei musulmane: 5 madrase, moschei si mausolee si Institutul Islamic Tashkent. Aici am vazut: Moscheea Juma, Mausoleul Khaffal-Shashi ( unde se afla mormantului primului imam (lider islamic) al Tashkentului si propavaduitor al islamului), Biblioteca (unde se afla depus un manuscris al Coranului, scris pe 335 de foi din stomac de vaca, si este din anul 651) si madrasa Barak-Khan Madrasah.
Simbolurile orasului si dovada a pasiunii pentru verde, curatenie si fantani arteziene sunt cele doua piete situate in centru: Piata Independentei si Piata Amir Timur.
Piata Independentei este …. imensa. Gazduieste frumos incadrate de zone verzi, fantani arteziene si statui Senatul si Consiliul de Ministri. Tot in zona se afla mai multe cladiri ce adapostesc diverse ministere si departmanente ale acestora precum si Serviciile de Securitate.
Doua monumente merita amintite aici: Arcul Independentei cu cele doua berze ce simbolizeaza pacea si armonia si Monumentul Independentei.
La marginea pietei se afla un parc pe unde curge si canalul Ankhor.
In drum spre Piata Amir Timur drumul te duce pe langa strada ”Broadway” poreclita asa datorita faptului ca aici se gaseste amenajata o zona unde numerosi iubitori de arta pictata, sculpturi si obiecte vechi isi expun produsele spre vanzare.
Ajuns in Piata Amir Timur te impresioneaza statuia acestuia ce are in background Hotelul Uzbekistan (stil sovietic din cap si pana in picioare) si Sediul Congreselor Internationale, construit in 2009 cu ocazia aniversarii a 2200 de ani ai orasului Tashkent.
Daca traversezi strada din Piata Timur ajungi in 50 de metri la Muzeul lui Timur, o cladire frumoasa pe care nu poti sa nu o vezi si unde tot timpul se perinda cupluri de miri pentru a face poze.
Ultimul obiectiv vizitat a fost Muzeul de Arte Aplicate – o cladire destul de simpla, cu o curte interioara din care nu lipsea ayvanul cu tavan si stalpi frumosi decorati dar care, dupa ce am intrat sa vedem exponatele si-a dezvaluit adevarata bogatie culturala.
Muzeul aduna laolalta traditii si lucrari in piatra, ceramica, matase, bumbac, metal si lemn din toare regiunile tarii. Aici inveti cum sa recunosti din ce regiune provine un barbat dupa modelul bastii pe care o poarta, inveti despre cum culorile de pe tesaturile de bumbac si matase te diferentiaza ca regiune si statut social, vezi superbe sculpturi in lemn si ceramica. A fost o lectie scurta dar densa si educativa.
Ultima zi de tur ”Uzbekistan drumul matasii” s-a incheiat odata cu vizitarea Tashkentului. Privind inapoi pot sa spun ca am plecat de acolo mai bogat din mai multe puncte de vedere: am vazut oameni noi, am trait experientele unei tari cu un trecut mare si un prezent destul de zbuciumat dar care isi va gasi drumul si am vazut locuri unice in lume.
As dori sa multumesc pentru extraordinara organizare a acestui tur, agentiei de turism DOLORES si UZBEKISTAN AIRWAYS. Ghizii, logistica, cunostintele transmise au fost de un inalt profesionalism, si fara modestie spun ca am o mare baza de date cu care pot sa compar. M-au impresionat! Asa se face turism.
