Uzbekistan, Shakhrisabzs si Sumalak (3)
Care e, deci, treaba cu Temur? Ce e istorie si ce e legenda?
Temur sau Timur, mongol stabilit de generatii pe teritoriul actual al Uzbekistanului, vorbitor de limba turcica, a devenit in sec 14 conducator al unui imperiu.
Un imperiu pe care l-a toooot extins, devenind un urias imperiu asiatic, intins pana in Egipt si China.
Imperiul Timuritilor.
Si-a creat un mit de cand era inca in viata. S-a luptat ani intregi. A fost ranit, cu urmari grave, la o mana si la un picior, capatandu-si numele sub care este cunoscut in istorie: Tamerlan (“Timur cel Schiop”).
Marea lui slabiciune a ramas, insa, intotdeauna… sa creeze. Lucruri marete.
Toate cladirile construite in timpul lui erau fabuloase. Însuşi ambasadorul spaniol al vremurilor povesteste starea completă de uimire cu care a pasit in Shakhrisabzs – “Orasul Verde”, orasul natal al lui Timur.
(Re)cunoscut de chinezi inca din sec 2 i. Ch. sub numele Akesh, oraşul a fost transformat pe la sf sec 14 intr-o cetate uriasa, cu gradini vaste.
Şi cu o poarta spectaculoasă, cum nu se mai vazuse de inalta si de maiestrita. Impodobita cu mozaicuri albastre, in stilul islamic.
Parti laterale ale portii si minaretele inca mai exista si astazi.
Si mi-au incantat privirile avide de frumos, care inca au ghicit maretia impresionanta pe odinioara.
Partea cea mai spectaculoasa este Ark-Saray – “Palatul Alb”, nu pentru ca ar fi alb, ci luminos si grandios.
Superbe sunt şi mausoleul medieval Dorus Hiadat. Ori moscheea migalit decorata si dantelata, numita Kok Gumbaz (“Cupola Albastra”), construita de bravul nepot al lui Timur, astronomul si arhitectul Ulug Bek.
Shakhrisabzs.
Un loc simbolic, unde Timur a vrut sa fie ingropat, alaturi de fiul sau preferat. Dar destinul a decis sa fie ingropat peste munti, in Samarkand.
Shakhrisabzs.
O cetate antica pe care trebuie neaparat sa o vizitezi cand ajungi pe taramurile lui Timur. Mai ales ca e aproape de alt oras celebru, Bukhara.
Noi am facut din Bukhara până în Shakhrisabzs aproape doua ore de mers cu masina, pe soseaua larga din desertul vast Kyzylkum – adapost al vanturilor si al animalelor salbatice nepasatoare, pe care le-am admirat chiar la cativa pasi de mine.
Surprizele au continuat, caci, in mijlocul pustietatii, am vazut o mare adunare colorata.
– O fi nunta?
– Nu, nu e nunta, ma lamureste Jalol, ghidul. E sumalak pentru Nuvruz.
…In traducere, pe înţelesul tuturor: era un mic sat de uzbeki strans, cu mic cu mare, in jurul ceaunului unde se prepara sumalak-ul. Adica fiertura din suc de grau incoltit si stors,un preparat specific pentru sarbatorirea, pe 21 martie, a Nuvruzului, Anul Nou si Renasterea Naturii, conform zoroastrismului, veche religie persana.
Sfioasa, m-am pus pe imortalizat de la distanta, cu zoom maxim, momentul. Insa piticii cu ochi negri ai satului au venit si ne-au luat pe sus, invitandu-ne sa gustam delicioasa fiertura dulce. Cu caldura, cu zambete largi si cu paine calda, din toata saracia lor materiala, din toata inima.
Iar imi pun, pentru a nu stiu cata oara, nota catre mine:
Cat de multe lectii de viata si de atitudine avem de invatat de la oamenii simpli, deschisi, sincer fericiti de noua zi care le-a fost daruita!…