Vacanta in Madagascar: rezervatia Andasibe (II)
Dupa ziua in care ne-am acomodat cu atmosfera din Madagascar (cu fusul orar nu este o problema deoarece este doar + 1 ora fata de Bucuresti) am plecat inspre una dintre cele mai renumite regiuni: Parcul National Andasibe – Mantadia (o mai gasiti si sub numele de reservatia Perinet). In Madagascar trebuie sa te obisnuiesti cu dualitatea numelor: in malgasa si franceza si uneori poti avea dificultati in gasirea lor pe harti.
Din Antananarivo pana in Andasibe sunt 150 de km, se parcurg relativ usor (3.5 ore cu opriri) si sunt foarte densi in peisaje si informatii care te introduc in viata rurala din Madagascar. Imediat dupa ce se paraseste capitala drumul trece printre orezarii, ingeniozitatea umana facand ca cele mai imposibile locuri sa fie amenajate pentru cultivarea acestei plante. Stiati ca Madagascar are cea mai lunga traditie in cultivarea orezului, exceptand Asia? Deoarece in aceasta regiune a tarii perioada de maxim pentru recoltele de orez este octombrie – mai (inceputul verii si a sezonului ploios) se pot observa pe indelete si pe viu operatiunile necesare pentru pregatirea terenului, pepinierele de orez si plantarea.
Pe langa fiecare plantatie exista cate o pepiniera (care iese in evidenta datorita culorii vernil) de unde sunt luate firele de orez si apoi transplantate pe terase. Deoarece in Madagascar fiecare resursa este bine dramuita, pe langa fiecare orezarie sunt sanse mari sa vezi si spalatorii de rufe 🙂
Un fenomen pe care l-am observat este defrisarea masiva a dealurilor pentru a cultiva orez. Acest lucru vine pe fondul cresterii necesarului de orez si a proastei calitati a recoltelor, in Madagascar folosirea fertilizantilor fiind foarte redusa. Am intalnit o echipa de cercetatori canadieni si germani ce faceau studii (sponsorizate de guvernul Japonez) pentru a-i invata pe malgasi sa imbunatateasca si sa protejeze calitatea solului.
Regiunea pe care am parcurs-o, de la Antananrivo spre est este populata in principal de triburile Merina iar pe masura ce te apropii de coasta estica, de triburile Betsimisaraka. Casele au un etaj si sunt facute din lut rosiatic si caramida (fabricarea caramizii si arderea ei se vede la tot pasul) si ies in evidenta printre verdele orezariilor. Mai tarziu, se va observa ca fiecare regiune si trib are alta forma si design pentru case.
Pe drumul catre Andasibe se traverseaza o regiune muntoasa iar la granita dintre provincia Antananarivo si Toamasina se gaseste Reservatia de reptile si amfibieni Pereyras. Aici se pot vedea diverse varietati de cameleoni si modul cum se adapteaza la mediu, specii de broscute si chiar serpi boa. Merita sa asisti la spectacolul oferit de cameleonii care isi scot limba de 1.5 – 2 ori mai lunga decat corpul atunci cand li se ofera insecte. Stiati ca mai mult de jumatate din cele peste 150 de specii de cameleoni de pe glob se gasesc doar in Madagascar?
O alta specie de mamifere pe care in Pereyras am vazut in grupuri de adulti iar pe marginea drumului ca si pui oferiti spre vanzare sunt tenrecii – o specie de arici insectivori care se pare ca sunt comestibili 🙂
Punctul terminus al calatoriei din acea zi a fost Andasibe. Cazarea am avut-o intr-o eco lodgie situata chiar in interiorul rezervatiei – Vakona Forest Lodge. Numele ei vine de la o planta asemanatoare agavei – vakona. Construita inspirat pe marginea unui mic lac si inconjurata de padurea tropicala, bungalow-urile sunt asezate de o parte si de alta a lacului iar restaurantul si receptia pe lac. Deoarece zona in care se afla lodgia are forma unei mici depresiuni inconjurata de padure, in fiecare dimineata aburii ce se ridica creeaza un peisaj ireal iar noaptea sunetele scoase de lemuri si pasari se aud foarte aproape. Lodgia Vakona este unul dintre cele mai linistite locuri vizitate de mine.
Restaurantul, meniul si modul de prezentare al mancarii sunt la superlativ. Am aflat aici ca majoritatea „chef-ilor” de la locatiile care se respecta au traineri din Franta. Gustul mancarii … oh da, este ca la mama acasa iar daca se adauga si faptul ca pe acolo cam totul este crescut natural si aditivii alimentari nu au prea patruns … crevetele este crevete iar pieptul de rata nu e ca la noi 🙂
Complexul are diverse optiuni de petrecere a timpului liber: se poate face echitatie, o vizita pe insula lemurilor si aventura la ferma de crocodili.
Insula lemurilor se afla la 1 km de lodgie si este de fapt un complex de canale si insulite unde traiesc liber diverse specii de lemuri. Vizita consta in plimbarea pe canale cu un fel de canoe si opriri pe diverse zone de uscat unde te intampina lemurii. Bineinteles, datorita bananelor si morcovilor pe care ii primesc regulat si de la turisti, sunt foarte prietenosi si indrazneti. Este o experienta unica sa le simti labutele ca niste pernite si blana ce-ti infasoara gatul. Oricum, trebuie sa fii foarte atent deoarece sansa de a te trezi cu un lemur in cap este maxima 🙂
Se pot vedea si atinge dintre cele 11 specii de lemuri ce traiesc in rezervatia Andasibe: lemurii maro, negri, cei cu coada inelata si cateva exemplare de lemuri indri (in malgasa „babakoto”). Lemurii indri sunt cele mai mari specii de lemuri si sunt faimosi prin sunetele stridente pe care le scot si prin dimensiunea lor – ating pana la 1 metru.
In partea opusa lemurilor indri, ca marime, sunt lemurii de bambus: mici si superbi! 🙂
Ferma de crocodili este un pic mai departe … 3 km 🙂 si aici experientele sunt unice si un pic infricosatoare (daca ii provoci cu un bat gadilandu-le botul pentru a le vedea reactiile). Sunt peste 140 de expemplare in rezervatie, sunt hraniti de 2 ori pe saptamana iar pentru ca noi am ajuns acolo in ziua urmatoare hranirii lor nu am prea fost bagati in seama.
Rezervatia este amenajata imprejurul unui rau si a unui lac, este ingradita cu un mic gardulet si vizitatorii se plimba pe poteci aflate normal, dincolo de gard.
Tot aici mai exista amenajat un spatiu unde am putut vedea singurul dusman terestru al lemurilor: fusa – este asemanatoare unei vulpi. Celalalt dusman al lemurilor vine din aer: vulturul.
Pentru doritorii de senzatii tari sunt doua poduri de lemn suspendate de cabluri ce trec pe deasupra crocodililor.
A doua zi, dimineata la 7 deoarece doar in prima parte a zilei poti vedea lemurii in actiune cautand mancare, am plecat in rezervatia Andasibe pentru a vedea salbaticia la ea acasa. De la Vakona Lodge pana la intrarea in parc sunt 8 km si drumul trece prin micuta localitate Andasibe pe care am vizitat-o la intoarcere. Rezervatia se intinde pe 155 km patrati si aici se gasesc peste 11 specii de lemuri, specifica acestui parc national fiind specia indri
Partea din rezervatie unde este permis accesul turistilor este foarte bine amenajata: un centru de informare la intrare unde poti alege circuitul pe care sa-l faci (variaza in functie de distanta si dificultate), in interior poteci bine amenajate si marcate astfel ca in orice punct stii unde te afli si ce distanta ai parcurs si bineinteles ca esti insotit de un ghid-ranger local fara de care nu ai putea observa lumea ce se ascunde dincolo de frunze 🙂 Am ales sa facem circuitul de 4.5 ore, cu dificultate medie dar care pe parcurs l-am complicat deoarece de multe ori trebuie sa parasesti potecile pentru a urmari lemurii.
Aici poti vedea cu un pic de noroc toate cele 11 specii de lemuri din zona dar sa nu te mai astepti sa fie prietenosi.
Este incredibila lumea minuscula a insectelor si reptilelor care traieste sub si pe frunze. Pentru a o descoperi, ajutorul ranger-ului din parc a fost esentiala: insecte unice, reptile ascunse in copaci, musuroaie de furnici, pasari si plante. Sa mai zic ca nu am fost in stare sa observam pitonul din copacul pe sub care treceam? 🙂 In foto mai jos:
Drumetia prin padurea tropicala insotiti de tipetele lemurilor a fost o experienta foarte placuta si reconfortanta.
La intoarcere inspre Vakona Lodge am oprit pentru a parcurge pe jos cateva ulite din Andasibe. Am inceput cu gara (adevarat monument comparativ cu imprejurimile) unde am fost norocosi deoarece am vazut un tren al companiei Madarail care trece pe acolo de cateva ori pe saptamana. Sosirea trenului in micuta localitate este un adevarat eveniment.
Am continuat cu „strada comerciala” de unde nu lipsesc fructele, macelariile si tarabele cu de toate.
Spre seara ne-am intors in oaza de liniste unde comfortul, traditionalul si natura se impletesc perfect. S-a incheiat o noua zi in Madagascar 🙂
